Eşti aici

Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Sfinții Apostoli Petru și Pavel ne învață că trebuie să păstrăm învățătura de credință și să ajungem la dreapta cunoaștere a lui Dumnezeu”

29 Iunie / Viața Eparhiei

„Întărirea unității întru dreapta credință și creșterea în cunoașterea lui Dumnezeu sunt principalele coordonate pe care Sfinții Apostoli Petru și Pavel ni le-au rânduit, spre dobândirea veșnicei bucurii din Împărăția lui Dumnezeu:. Pe acestea le vom avea în măsura în care vom reuși să creștem întru Hristos, spre asemănarea cu Dumnezeu”, a subliniat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la finalul Sfintei Liturghii săvârșită la Paraclisul Arhiepiscopal Sfinții Apostoli Petru și Pavel din municipiul Râmnicu-Vâlcea.

În continuare, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre cei doi apostoli pe care creștinătatea i-a arătat drept modele de mărturisire a Evangheliei nu doar prin cuvinte măiestrite, ci și prin faptele lor, ca aceia care au primit cununa muceniciei: „Sfântul Apostol Petru, care mai înainte se numea Simon, era de neam iudeu, din hotarele Galileei cea din Palestina, din cetatea Betsaida. El era fiul lui Iona, din seminţia lui Simeon şi frate cu Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat. Sfântul Apostol Petru, fire entuziastă, este cel care întotdeauna lua cuvântul în numele grupului de Apos­toli, fiind cel care răspunde întrebării Mântuitorului „cine ziceţi că sunt?” „Şi a răspuns Petru: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”. Și, continuând, Mântuitorul îl așază în noua sa misiune: „Fericit eşti, Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu Cel din ceruri. Şi Eu îţi zic ţie că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Matei XVI, 16-18).

Sfântul Apostol Pavel, care mai înainte de apostolat se numea Saul, era de neam iudeu din seminţia lui Veniamin. El s-a născut în Tarsul Ciliciei, având cetățenie romană, fapt ce i- permis să desfășoare cea mai amplă activitate misionară. Fire analitică, Sfântul Pa­vel studiase la școala lui Gamaliil, cunoștea scripturile și filosofia. Pe drumul Damascului, în chip minunat i S-a arătat Mântuitorul Hristos, dăruindu-i cunoașterea cea adevărată. Mărturisitor prin faptele sale, dar mai ales prin cuvântul propovăduit în mod direct și prin epistole, Sfântul Apostol Pavel este cinstit de Biserică drept cel care, preluând învăţătura Sfintelor Evanghelii, analizând-o şi dezvoltând-o, ne-a descoperit înţelesurile cele mai adânci şi mai profunde ale acestora.

Vedem că cei doi Apostoli, odată cu împărtășirea darurilor Duhului Sfânt, au primit nume noi, arătând prin aceasta reînnoirea radicală a vieții, dar și misiunea la care erau chemați. În noua misiune de a lumina, de a învăța Evanghelia, s-au încredințat în primul rând că ascultarea desăvârșită față de Mântuitorul Hristos trebuie însușită de toți cei care poartă numele de ucenici ai Săi.

Prin activitatea lor, Sfinții Apostoli Petru și Pavel ne-au arătat că dreapta credință și mărturisirea ei reprezintă atât elementul de unitate între creștini, cât și garanția prezenței Cuvântului lui Dumnezeu în inima omului, o garanție a dinamismului duhovnicesc, a transformării omului de la chip spre asemănare. „Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus. Câţi în Hristos v-aţi botezat în Hristos v-aţi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Galateni, III, 26-28).

Asumarea viețuirii întru Hristos în modul cel mai concret a fost însă martirajul. Și unul și celălalt au depus mărturie, garanţie a adevărului învăţăturii, prin sângele lor, prin viaţa lor, la Roma, în anul 67. Și-au asumat cununa muceniciei ca aceia care se încredințaseră pe deplin că Învierea Domnului fusese momentul care schimbase fundamental devenirea lumii și a omului. Sfârșitul vieții pământești devine pragul de intrare în Împărăția lui Dumnezeu și comuniunea sfinților. Acest lucru se datora activității răscumpărătoare săvârșită de Fiul lui Dumnezeu Întrupat Care, prin Jertfa de pe Cruce, S-a făcut chezășie a ridicării noastre împreună cu El.

Viața creștină autentică este reprezentată, așadar, de permanenta luptă pentru dobândirea Împărăției celei cerești, prin transformarea duhovnicească a omului, spre creșterea lui de la chip la asemănarea cu Dumnezeu. Această transformare se realizează cu mult efort, dar mai cu seamă cu ajutorul Preabunului Dumnezeu prin mijlocirile sfinților bineplăcuți Lui.

Să ne arătăm mai mult iubirea pe care Hristos Domnul o revarsă asupra noastră! Să Îl lăsăm pe El să lucreze în lume prin noi, devenind brațe iubitoare ale Domnului Cel Înviat din morți! Să ne arătăm iubirea, începând de la cele mai mici fapte, continuând până ce vom rosti ca și Sfântul Apostol Pavel: „M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine” (Galateni II, 20)”, a fost îndemnul de final al Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.

Alte articole despre: