rugăciune

Dumnezeule Preasfinte, cum voi putea să-Ţi mulţumesc cu vrednicie pentru viaţa ce mi-ai dat ? Tu m-ai scos din întunericul nefiinţei şi viaţa mea este un dar al bunătăţii Tale, care m-a păzit până acum, mă sprijineşte în necazuri şi-mi întâmpină trebuinţele. Tu eşti Cel ce priveghezi asupra mea, îndreptezi paşii mei în calea binelui şi mă aperi de ispite. Când mă rătăcesc, Tu mă întorci în calea poruncilor Tale, când mă poticnesc, Tu mă sprijineşti, când cad, Tu mă ridici, şi când păcătuiesc, Tu mă întorci şi-mi deschizi părinteştile Tale braţe.

Stăpâne, Doamne, Dumnezeul meu cel milostiv şi Preabun! Cel ce ai auzit oarecând glasul de durere al robului Tău Iacob, care jelind pe fiul său Iosif zicea: „Plângând mă voi coborâ în locuinţa morţilor la fiul meu”. Tu Însuţi, îndurate Doamne, Cel ce ai dat mângâiere lui David, împăratul şi proorocul, care odinioară se tânguia zicând: „Abesalom, fiul meu, fiul meu Abesalom ! Mai bine muream eu pentru tine ! Eu, pentru tine, Abesaloame, fiul meu !

O, întru tot lăudată, de Dumnezeu Născătoare, ceea ce, spre bucuria cerului şi a pământului ai născut pe Impăratul Hristos, Dumnezeul nostru, auzi glasul smeriţilor robilor tăi. Primeşte această puţină rugăciune a noastră şi ne izbăveşte pe noi din toate nevoile. Vindecă neputinţele noastre cele sufleteşti şi trupeşti. Alungă de la noi toată răutatea şi întristarea. Dăruieşte-ne sănatate şi cu rugăciunile tale ne izbăveşte din munca cea veşnică pe cei ce cântăm pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!