rugăciune

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Calea, Adevărul şi Via­ţa, Care ai slobozit cu preaslăvire pe Iosif de prigonirea fra­ţilor săi, povăţuindu-l pe el în Egipt şi cu blagoslovenia bună­tăţii Tale ajutându-l, l-ai făcut să sporească uimitor în toate. Doamne, Cel ce ai călătorit împreună cu Luca şi cu Cleopa la Emaus şi prin frângerea pâinii preaslăvit descoperindu-Te lor, i-ai făcut să se întoarcă veseli în Ierusalim, călătoreşte şi acum cu Darul şi cu Dumnezeiasca Ta blagoslovenie cu noi, robii Tăi (numele), care cu umilinţă ne ru­găm Ţie.

Doamne, Dumnezeule, pierdut-am pe părinţii mei preaiubiţi, pe care nu-i voi mai vedea în viaţa mea, ar trebui să deznădăjduiesc, dacă n-aş şti că nimic în lume nu se întâmplă fără voia Ta şi că Tu eşti Tatăl orfanilor. Milostiveşte-Te, deci, şi spre mine, şi fii mie Tată în toate zilele vieţii mele.

Trupul Tău cel sfânt, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să-mi fie mie spre viața de veci, și Sân­gele Tău cel scump, spre iertarea păcatelor. Și să-mi fie mie Împărtă­șania aceasta spre bucurie, spre sănă­tate și spre veselie. Și la înfrico­șă­toarea și a doua venire a Ta, învrednicește-mă pe mine, păcătosul, să stau de-a dreapta slavei Tale, pentru rugă­­ciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților Tăi. Amin.

Cu numirea oştirii celei adevărate, purtătorule de chinuri al cerescului Împărat, voievod preabun te-ai făcut, Teodore. Căci cu armele credinţei te-ai oştit înţelepţeşte şi ai biruit cetele demonilor şi purtător de biruinţă viteaz te-ai arătat. Pentru aceasta, pe tine cu credinţă pururea te fericim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul născut din Tatăl, mai înainte de veci, Care de bună voie ai primit moartea pe cruce pentru mântuirea neamului omenesc şi ca un mieluşel fără de glas împotriva celui ce-l înjunghie, aşa nu Ţi-ai deschis gura, căci pe cruce fiind răstignit între cei doi tâlhari şi batjocoririle de la cei potrivnici primind, spre cer Ţi-ai ridicat ochii şi cu bunătate Te-ai rugat: „Părinte! Iartă-le lor, că nu ştiu ce fac”.

Doamne Atotputernice, Stăpânul şi Dumnezeul nostru, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, ştim că am greşit la cer şi înaintea Ta, şi am mâniat bunătatea Ta, şi am pornit certarea Ta spre noi, şi suntem vrednici de cea mai cumplită certare a Ta. Însă, ştiind iubirea Ta de oameni că precum Îţi e slava, aşa şi bunătatea şi milostivirea, cădem cu umilinţă la marea Ta milostivire şi Te rugăm pe Tine, Cel ce nu vrei moartea păcătoşilor, îmblânzeşte-Ţi şi-Ţi întoarce groaznica Ta mânie de la noi, credincioşii robii Tăi, şi nu ne pierde cu dreapta Ta mânie, întru fărădelegile noastre.

Ție Ierarhule Antim, înfloritul bărbat al Iviriei, răsădit peste hotare în pământul cel bun, rod și mai mult să aduci, și noi cinstirea noastră îți aducem: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taină a lui Hristos!

Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacob şi al seminţiei lor celei drepte, Cel ce ai făcut cerul şi pământul cu toată podoaba lor, Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Care ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit cu numele Tău cel temut şi slăvit, înaintea Căruia toate se tem şi tremură din pricina atotputerniciei Tale, pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii Tale şi nesuferită este mânia urgiei Tale asupra celor păcătoşi.

Doamne Iisuse Hristoase, Cel Ce ai venit în lume nu pentru cei drepţi, ci pentru cei păcătoşi, vino şi în ajutorul fiului meu (numele), ridicându-l din căde­rea în care se află. Nu-l lăsa pe el, Preabunule  Doamne, să fie batjocorit de diavol, nici să îşi întineze sufletul prin păcate şi fărădelegi.

Doamne, cât este de bine
Când e mama lângă mine,
Doamne, cât este de rău
Când nu-l văd pe tatăl meu.

Tata, mama, mă iubesc,
Pentru mine ei trudesc;
Ţine-i Doamne Îndurate
La mulţi ani cu sănătate,

Fă-le parte tot de bine,
Să poarte grijă de mine!
Şi mereu cu harul Tău,
Izbăveşte-i de cel rău.

Ţine-i Doamne fericiţi,
Pe părinţii mei iubiţi,
Să mă poată creşte bine,
Să se bucure de mine. Amin.

Dumnezeul meu, Tu mi-ai dat o soţie ca tovarăşă nedespărţită a vieţii mele şi să-mi fie părtaşă soartei în timpul călătoriei mele pe pământ. Fă, Preabunule, să cunosc că încredinţându-mi această fiinţă, din mâinile Tale mi-ai încredinţat-o, să-i fac fericirea şi să lucrăm împreună virtutea; că floarea frumuseţii, blândeţii şi a bunătăţii fiind însuşirile firii sale, totdeauna este supusă, prin însăşi firea sa, la felurite slăbiciuni şi neputinţe. Ajută-mi să nu fiu asupritor şi nedrept cu ea. Să nu pretind lu­cruri mai presus de puterile ei şi împotriva dreptului cuvânt.

Cuvinte cel fără de început, pentru sfin­țitele rugăciuni ale Heruvimilor, Se­­­­ra­fimilor, ale Stăpâniilor, Scaune­lor, ale Puterilor celor dumnezeiești, ale În­geri­lor, Arhanghelilor, ale Căpe­te­nii­lor și Dom­­niilor, dăruiește-ne mi­lele Tale cele mari, ca un iu­bitor de oameni. / Ajută-mi, Înaintemergătorule al Dom­­­­nului, rugând pe Hristos; și voi, cea­ta prorocilor, adunarea Aposto­lilor, mul­ți­­mea mucenicilor, rugați pe Stă­­­pâ­nul tu­turor să mă mântuiască pe mine, cel cuprins de multe păcate.