rugăciune

Întru răbdarea ta ţi-ai agonisit plata ta, Fericită Filoteea, întru ispite neîncetat răbdând, în bătăi suferind, în necazuri binevoind, pe săraci miluindu-i şi pe flămânzi săturându-i; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, bună fecioară, să se mântuiască sufletele noastre.

Doamne, învaţă-mă să-Ţi cunosc mărirea şi bunătatea. Dă-mi inimă curată şi lesne iertătoare şi căinţă pentru supărările ce-am făcut altora. Fă să am dragoste creştinească şi să pot răbda cu pace toate necazurile ce-mi vin din partea lor, făcând porunca Ta. Mă făgăduiesc să nu mai fac rău celor ce-mi fac rău, pe cel ce mă blesteamă, îl voi binecuvânta. De va flămânzi vrăjmaşul, îi voi da pâine, iar de va înseta, îl voi adăpa. De va cădea, îl voi ridica şi de se va rătăci, îl voi povăţui. Doamne, eu nu sunt decât om neputincios.

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, primeşte rugăciunea nevrednicului robului Tău. Întoarce-ţi mânia cea cu dreptate pornită asupra noastră. Nu ne omorâ cu foamete şi cu sete pe noi, oamenii şi dobitoacele. Ci cu milostivire porunceşte norilor din cer să slobozească pământului ploaie la vreme, ca să-l răcorească şi să crească iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor şi să se aducă roadele cele de trebuinţă vieţii noastre, ca să preaslăvim sfânt numele Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cel ce verși mir de mult preț la toată lumea, și mie, celui nevrednic și mai mult decât toți păcătos, dăruiește-mi ca să-ți aduc ție cântare, Părinte Nicolae. Tu, ca acela ce ai îndrăznire către Dumnezeu, slobozește-mă din toate necazurile ca să cânt ție: „Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Dumnezeul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe.

O, Doamne Preabunule, Tu mi-ai dat un soţ al zilelor mele pe pământ, părtaş sorţii mele şi sprijinul meu în timpul călăto­riei acestei vieţi. Fă să cunosc că el este cel ce îngrijeşte de mine şi să nu întristez zilele lui niciodată, nici să fiu nemulţumitoare către acela care, cu toate puterile sale mă îngrijeşte şi mă sprijineşte. Fă-mă supusă şi îndatoritoare, ca nu printr-o purtare necuviincioasă, să-i adaug la osteneli şi să-i amărăsc pâinea ce-o câştigă pentru mi­ne şi copiii săi.

Mai-marilor cetelor celor fără de trup, Mihaile şi Gavriile Arhanghele, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi păcătoşii.

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi, păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu-i întoarce neajutoraţi pe robii tăi, că pe tine singură nădejde te-am câştigat.

Mucenicul Tău, Doamne, Mina întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Doamne, Doamne, Cel ce ai îngăduit diavolului să ispitească în rai pe strămoşii noştri Adam şi Eva, spre a le încerca ascultarea şi supunerea, Cel ce, de asemenea, ai îngăduit diavolului să ispitească cu îngrozire şi cu grele suferinţe pe dreptul Iov, robul Tău, pentru ca şi mai lămurit să vădească virtuţile şi credinţa lui întru Tine, Cel ce ai dat îngăduinţă satanei să se apropie cu ispitire de Însuţi Fiul Tău, spre a-L îmbia şi a-L momi cu poftele şi deşertăciunile acestei lumi, pentru ca, înfrânt şi ruşinat, acest duh blestemat să audă din gura Mântuitorului lumii cuvintele: „înapoia Me

Doamne, Iisuse Hristoase, dul­cele nostru Mântuitor, Care ne-ai poruncit nouă, zicând: „Iubiţi-vă unii pe alţii, precum şi Eu v-am iubit pe voi”, aprinde în întrea­ga mea fiinţă, focul sfânt al dra­gostei de Tine şi de aproapele meu, ca în toate să fac voia Ta. Doamne Sfinte, ţine şi pe fraţii mei (fratele meu) şi surorile mele (sora mea) în această dragoste sfântă, pururea. Dă-le lor înţe­lepciune, sănătate, viaţă bună şi Darul Tău Dumnezeiesc, ca să umble în căile Tale şi să facă cele bineplăcute Ţie.

Doamne, Doamne, Cel ce ai ascultat tânguirea lui Iosif, care la moartea lui Iacob a căzut pe faţa tatălui său şi l-a plâns şi l-a sărutat, asemenea şi Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, a cunoscut dragostea de mamă, căci pe cruce şi în grele chinuri fiind, a văzut pe Maica Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea alăturea stând şi a zis Maicii Sale: „Femeie, iată fiul tău!”, iar după aceea a zis şi ucenicului: „Iată mama ta!”. Însuţi, întru tot Bunule Stăpâne, caută din ceruri şi vezi jalea şi durerea ce mi-au cuprins astăzi inima şi sufletul.