Înaltpreasfințitul Varsanufie a sfințit biserica Parohiei Văleni-Zătreni

Chiriarhul Râmnicului a fost întâmpinat de oficialitățile locale, preoții din comunitate și de mulțime de credincioși și pelerini care au participat la sărbătoarea bisericii.

După slujba de sfințire, Înaltpreasfinția Sa, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie, în locașul de cult.

În cuvântul de învățătură împărtășit preoților și credincioșilor, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop a arătat că „fiind Mântuitorul în Capernaum, i-au adus un slăbănog ca să-l vindece.

Fiul lui Dumnezeu a săvârșit numeroase vindecări în timpul în care a propovăduit Evanghelia,  lucru pe care îl aflase întregul popor și astfel mulți bolnavi doreau și nădăjduiau să ajungă înaintea Domnului pentru a primi vindecare. În Evanghelia de astăzi, vedem însă că și cei care l-au adus pe slăbănog înaintea Domnului trăiau cu nădejdea că Dumnezeu îl va vindeca pe acesta, convinşi că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă (Luca I, 37). Sfântul Evanghelist Matei ne arată că Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!  (Matei IX, 2).

Nu i-a spus fie ție după cum voiești (Matei XV, 28), nici nu-l întreabă: Crezi că pot să fac Eu aceasta? (Matei IX, 28), cum s-a întâmplat în alte locuri, ci i-a spus: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!  (Matei IX, 2).

Înțelegem, așadar, că boala de care suferea acest om, care nu mai putea merge, se datora păcatelor lui. De aceea, pentru ca și noi să nu ajungem slăbănogiți înaintea oamenilor și înaintea lui Dumnezeu, este bine ca păcatele noastre să le vindecăm. Mântuitorul Hristos Se arată lumii pe Sine ca Doctor (Matei VIII, 16-17; Marcu II,17; Luca IV,18,23), iar mântuirea pe care o aduce El este vindecarea omului din starea de boală şi din păcătoşenia care a cuprins întreaga fiinţă umană. În actul tămăduirii, slăbănogul a simțit momentul vindecării trupului deopotrivă cu vindecarea rănilor sufletești. De aceea, avem datoria de a șterge rănile păcatelor, iar toate acestea se pot face numai în Taina Sfintei Spovedanii, când vii înaintea preotului și-ți mărturisești lui Dumnezeu păcatele, înaintea celui care a luat putere de la Dumnezeu, căci  Însuși Mântuitorul a zis ucenicilor Săi și, prin aceștia, urmașilor lor, episcopilor și preoților: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer (Matei XVIII, 18).

Cuvântul Fiului lui Dumnezeu, Iertate sunt păcatele tale!, nu a fost primit de toți cei de față. Cărturarii  au început să-L judece pe Mântuitorul și să spună în mintea lor: Acesta hulește (Matei IX, 3).  Însă Sfântul Evanghelist Matei ne arătă că Iisus, ştiind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta (Matei IX, 4-6).

La îndemnul Mântuitorului, cel care fusese slăbănogit, trăind minunea vindecării sale, se ridică și merge la casa sa. Văzând minunea, mulțimile s-au înspăimântat și au dat slavă lui Dumnezeu că în poporul lor s-a ridicat cineva care să facă astfel de minuni.

Evanghelia pe care am ascultat-o astăzi ne arată că de multe ori suntem bolnavi și din cauza păcatelor noastre. Întâi se îmbolnăvește sufletul și apoi se îmbolnăvește trupul, lucru mărturisit de mai multe ori chiar și de medici. Este bine să nu împovărăm sufletul nostru cu gânduri și cu simțiri rele, ci trebuie să căutăm să lucrăm faptele cele bineplăcute înaintea lui Dumnezeu și să ne împodobim sufletul cu virtuți, împărtășindu-ne din iubirea lui Dumnezeu și slujind aproapelui nostru precum prietenii slăbănogului din Evanghelie care nu doar că l-au adus pe bolnav la Mântuitorul, ci au și crezut că Acesta îl poate vindeca.

Dragostea pe care o avem trebuie să se asemene dragostei pe care a avut-o Mântuitorul atunci când Se afla pe Cruce. Nu trebuie să judecăm pe aproapele nostru, ci trebuie să-L rugăm pe Dumnezeu să-i descopere în inima lui dragostea Sa și să-i schimbe gândul și sufletul lui. De altfel, dragostea pe care o avem noi față de vrăjmași este poruncită de Domnul Hristos când spune: Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru? Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru? Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este  (Matei V, 44-48).

Făcând toate acestea, ne putem asemăna cu Domnul Hristos și putem avea nădejdea că vom locui împreună cu Dumnezeu în împărăția pe care El ne-a promis-o nouă”, a încheiat Înaltpreasfinția Sa.

Sărbătoarea a adunat numeroși credincioși din parohie și din împrejurimi, precum și reprezentanți ai autorităților locale. Potrivit tradiției, toți cei prezenți au trecut prin Sfântul Altar, pentru a se închina și a săruta Sfânta Masă, Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce.