Eşti aici

Consfătuirea anuală a inspectorilor școlari pentru disciplina Religie

16 Septembrie / Învățământ

În perioada 13-16 septembrie 2022, la Râmnicu-Vâlcea a vut loc Consfătuirea anuală a inspectorilor școlari pentru disciplina Religie.

În debutul evenimentului, a fost săvârșită slujba de Te Deum la Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea iar mai apoi la Colegiul Național Mircea cel Bătrân s-a desfășurat festivitatea de deschidere și lucrările în plen.

Întâlnirea a fost organizată de Ministerul Educației, în parteneriat cu Arhiepiscopia Râmnicului și Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea.

Au participat Romeo Moșoiu, Consilier Ministerul Educației, Vasile Timiș, Inspector General la Ministerul Educației, Pr. George Jambore, Inspector patriarhal la Sectorul teologic-educațional al Patriarhiei Române, inspectori de Religie din țară, şi delegați a nouă culte religioase recunoscute în România.

În cadrul festivității de deschidere, Pr. Constantin Olariu a transmis cuvântul de binecuvântare al Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, intitulat Lucrarea profesorului de Religie – apostolat pentru credință și educație: „ 

Consfătuirile Naționale la Disciplina Religie reprezintă un fericit prilej de a mărturisi că prin întâlnirea cu Dumnezeu omul ajunge să-și trăiască viața, „ca unul ce se știe pe sine avându-și existența ca dar”[1], cum ne încredințează Sfântul Maxim Mărturisitorul. Raportându-se neîncetat la Creatorul său, omul credincios caută să ajungă asemenea Lui, dobândind îndumnezeirea prin har și, în același timp, printr-o iubire tot mai cuprinzătoare, intră în comuniune cu semenii săi. Omul care-L cunoaște pe Dumnezeu se poate deschide cu toată libertatea spre lucrarea harului dumnezeiesc, spre a moșteni viaţa veşnică care aceasta este: „să Te cunoască pe Tine, Singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan XVII,3).

Suntem chemați, așadar, să facem cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu în instituțiile de învățământ, încredințați fiind că Acesta oferă mesajul autentic al misiunii noastre didactice și lucrează în sufletele tuturor acelora care-L primesc.

Pentru aceasta este necesară educația religioasă care împlinește libertatea cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe om spre a-L cunoaște, libertate pe care nici Dumnezeu nu o suspendă și o privește drept o legătură conștientă și personală a omului cu Sine. Totodată, Mircea Eliade afirma că „a fi sau, mai degrabă, a deveni om înseamnă a deveni religios”[2], însă pentru catehetul creștin „educaţia religioasă trebuie susţinută de iubire, de încredere, de libertate şi de harul lui Dumnezeu şi are drept scop realizarea caracterului religios-moral cu desăvârşirea lui în personalitatea creştină”[3].

Întregul proces educațional nu este altceva decât un drum al devenirii și al cunoașterii care înnobilează și zidește un caracter demn și responsabil pentru societate și pentru veșnicie.

În trăirea creștină, educația și formarea personalității sunt preocupări de mare și aleasă prețuire. Există o predispoziție în om de a împărtăși zestrea înțelepciunii și învățăturii sale, de a se prelungi, în chip spiritual, dincolo de timpul și spațiul ce i-au fost hărăzite. Prin educație și credință, omenirea durează și dăinuie. Umanitatea se proiectează înspre veșnicie tocmai datorită educației. Educația este una dintre cele mai nobile și mai complexe activități umane, iar darul învățării altuia este deosebit de prețuit de Domnul Iisus Hristos, modelul desăvârșit al Învățătorului în tradiția creștină, „ca Unul Care avea putere” (Matei VII, 28-29) și Care chema la păstrarea și perpetuarea nealterată a adevărurilor de credință: „iar cel ce va face și va învăța, acesta mare se va chema în Împărăția Cerurilor” (Matei V, 19).

Apostolatul profesorului de Religie pregătește elevul pentru cunoașterea lui Dumnezeu și împărtășirea iubirii Sale, o percepție autocuprinzătoare a realității care are menirea de a sprijini în descifrarea și trăirea sensurilor adânci ale existenței.

Profesorul transmite însă acestea prin generozitatea sa afectivă, prin modul în care Îl face prezent pe Dumnezeu în viața sa, trăind în curăţie și nu în patimi, în iubire jertfelnică față de aproapele, înlăturând invidia şi răutatea, devenind îndrumător al elevilor către Împărăția lui Dumnezeu, cu disponibilitate în a-i asculta și a-i povățui, privindu-i nu prin ceea ce urmează să devină, ci prin prisma nevinovăției inimii, a lipsei de răutate, prin bucuria comuniunii cu ceilalți și a iubirii sincere, care constituie repere de înnoire a vieții și pentru dascăli, după îndemnul Mântuitorului Hristos: „De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor” (Matei XVIII, 3).

Filosoful român Constantin Noica spune că „o școală în care profesorul nu învaţă şi el însuși este o absurditate[4] și, de aceea, a scris împotriva unui tip de școală în care „totul trebuie învăţat din afară şi pe dinafară”, îndeamnându-i pe profesori să asculte gândurile dinlăuntru ale elevilor, zicând: „Nu vedeţi că au şi ei de spus ceva, de mărturisit ceva? Şi nu vedeţi că noi nu avem întotdeauna ce să le spunem? Suntem doar mijlocitori”[5]. În zilele noastre, nevoia de formare lăuntrică a tinerilor a devenit tot mai acută în procesul educațional. Cu ajutorul profesorilor, copiii și tinerii descoperă sensul creștin al vieții și importanța comuniunii cu Dumnezeu și cu semenii.

Mai mult decât atât, o educație întărită de credință și o credință luminată de educație se desăvârșește prin duhul rugăciunii și prin faptele dragostei creștine, după cum ne încredințează cuvântul Sfintei Scripturi: „Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt” (I Corinteni XIII, 2).

Alături de Biserică, școala, ca instituție a cunoașterii și a luminii, contribuie din punct de vedere moral și spiritual la educarea integrală a omului, la aprofundarea principiilor fundamentale ale umanității, înscrise de Dumnezeu în sufletul fiecărui om, precum adevărul, binele și frumosul. Adevărata cunoaştere este un dar al lui Dumnezeu, dincolo de dimensiunea intelectuală şi psihologică a condiției umane, una spirituală, prin care se respiră eternitatea.

Apreciind activitatea pe care o desfășoară profesorii de Religie, așezând sămânța cea bună a Cuvântului lui Dumnezeu în inima fiecărui elev, suntem încredințați că acestea vor rodi duhovnicește și vă îndemnăm ca misiunea pe care o desfășurați să fie un prilej de a descoperi valoarea eternă a ființei umane și frumusețea sufletului uman, cultivat și îmbogățit prin virtuți, întrucât, după cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, adevărata pedagogie „nu este joc de copii, nici un lucru de mică importanță. Că nu trebuie să ne fim de folos numai nouă, ci și altora, a arătat-o Hristos numindu-ne sare, aluat și lumină”[6].

Îl rugăm pe Mântuitorul Hristos să binecuvinteze lucrările acestei consfătuiri ca pe o sinaxă a mistagogilor din vechime și să vă trimită duhul înțelepciunii și al dragostei, spre a aduce roada cea bună și folositoare, ca lucrători vrednici și împlinitori ai poruncilor lui Dumnezeu”.

Tematica abordată a vizat procesul educațional în anul școlar 2022-2023, din perspectiva elementelor specifice disciplinei Religie.

Consfătuirea din 13-16 septembrie a cuprins ateliere pe grupe de lucru şi prezentări diverse, între care amintim:

  • Aplicarea curriculumului la disciplina Religie, centrat pe formarea competențelor specifice. Valorificarea în cadrul orei de Religie a metodelor specifice gândirii critice și a inteligențelor multiplei – inspector Daniela Buzatu;
  • Rolul motivației în realizarea unui climat favorabil în sala de clasă – lect. univ. dr. Ramona Buzgar;
  • Abordarea incluzivă a educației religioase a copiilor cu cerințe educaționale speciale – prof. univ. dr. Adrian Roșan;
  • Formarea continuă între deziderat și realitate – prof. Theodora Vild;
  • Despre voluntariat în satele de huțuli –  inspector Daniela Ceredeev.

„Întâlnirea a fost apreciată de toți participanții, evidențiind buna colaborare dintre cultele religioase și Ministerul Educației pentru susținerea învățământului religios și teologic, în vederea promovării unei educații integrale pentru viață, în spiritul valorilor autentice”, a declarat pentru Basilica.ro Pr. Inspector patriarhal George Jambore.

Cu ocazia evenimentului, participanții au vizitat mănăstiri reprezentative din Arhiepiscopia Râmnicului: Cozia, Surpatele și Dintr-un Lemn.

 

[1] Sfântul Maxim Mărturisitorul, Tâlcuire la Tatăl nostru, în Filocalia, II, trad. pr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2005, p. 242

[2] Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase , vol. I, traducere de Cezar Baltag, , Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1981,  p. 9.

[3] Dumitru Călugăr, Catehetica, Ed. IBMBOR, București, 1976, p. 102.

[4] Constantin Noica, Jurnal filozofic, Editura Humanitas, București, 2002, p. 29

[5] Constantin Noica, Jurnal filozofic, Editura Humanitas, București, 2002, pp. 9-10

[6] Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre neținerea de minte a răului, Editura IBMBOR, București, 2006, p. 105.

Alte articole despre: