Vita Sanctorum

Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări

Numeroase studii de teologie românească vorbesc despre înnoirea Tradiției, reafirmând îndemnul întoarcerii la Părinți, a traducerii operelor acestora, pentru regăsirea sensului viu și valorilor spirituale.

Volumul care deschide colecția Vitae Sanctorum Breves, intitulat Viața Sfântului Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii, prezintă viața Schimonahului Antonie, acel sfânt românesc al veacului al XVII –lea, cum l-a numit Nicolae Iorga. 

Sfinții Cuvioși Neofit și Meletie au sihăstrit în  Muntele Sălbaticul, din preajma Mănăstirii Cozia, iar ucenicii lor au întemeiat Mănăstirea Stânișoara. În munții din preajma Mănăstirii Cozia s-au nevoit mulţi sihaștri iubitori de Dumnezeu, atât înainte de zidirea sfântului locaș de către fericitul întru pomenire domnitor Mircea cel Mare al Ţării Româneşti, cât și după aceea. În preajma anului 1600, săpându-și chilie în stâncile munților, acești doi bineplăcuți ai lui Dumnezeu s-au ostenit peste treizeci de ani, slăvind neîncetat pe Dumnezeu.

La câteva sute de ani după trecerea Cuvioșilor Daniil și Misail la cele veșnice, credincioșii,  convinși de sfințenia vieții lor, încă mai caută locurile nevoințelor, fie chilii săpate în piatră cu multe jertfe, fie crăpături ale pământului. Toți credincioșii din ținutul Olteniei de sub Munte, și nu numai ei, îi cinsteau pe acești cuvioși pustnici ai Bisericii noastre strămoșești ca sfinți.

A apărut cartea intitulată Viața și petrecerea fericitului părinte Ioan Arhimandritul, starețul Sfintei Mănăstiri Hurezi, în vremea Domnului Constantin Brâncoveanu. Fost-a acest fericit părinte Ioan născut din părinți binecredincioși, Neagoe și Stana, iar pentru multa vreme a trecuților ani, din ce neam se trăgea, fostu-s-a uitat. Încă din mică vârstă și-a închinat viața Domnului și Stăpânului nostru Iisus Hristos...