Sfântul Teodor Suditul, Cuvântări

Editura Praxis a Arhiepiscopiei Râmnicului lansează prin volumul Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări, o nouă colecție de studii, „Verba Patrum”, născută după cum subliniază în cuvântul de binecuvântare Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, „din sesizarea unei nevoi imperioase de a avea la îndemână, în limba română, scrierile Sfinților Părinți, într-un limbaj actual, dar care să nu se îndepărteze de tradiția Bisericii Ortodoxe. Încă sunt foarte multe scrieri patristice care nu au fost traduse sau au fost traduse deficitar. Colecția de față urmărește, pe cât ne stă în putere, să plinească măcar o mică parte din acest gol simțit în cultura română” .
În continuare, Înaltpreasfinția Sa arată că „prin scrierile lor, Sfinții Părinți, trăitori ai Cuvântului în Duhul Sfânt, au explicat cuvântul scripturistic nu doar pentru cei din vremea lor, ci și pentru noi cei de astăzi, iar prin experiența trăirii lor în Duhul Sfânt au devenit modele de urmat, astfel, îmbogățindu-ne toți din trăirea lor. Sfinții Părinți nu au explicat cuvintele scripturistice prin puterea cunoștințelor lor, ci prin bogăția harului dumnezeiesc care sălășluia în ei. În acest sens, toți Sfinții Părinți ne comunică Cuvântul lui Dumnezeu în scrierile lor, dar ni-L și cuminică pe Acesta, pregătindu-ne spre o împărtășire tot mai deplină. Sfinţii Părinţi au răspuns nevoilor Bisericii din timpul în care au trăit, însă scrierile lor sunt și astăzi la fel de actuale și normative pentru cei ce vor să meargă pe Calea dată de Hristos Domnul; acestea încă sunt soluții pentru toate crizele duhovnicești din contemporaneitate.
Opera patristică este astfel un tezaur de mare valoare, fiind îngemănarea dintre cultura scriitorului și bogăția inepuizabilă a harului dumnezeiesc, ele având astfel o semnificație deosebită nu doar în plan misionar-pastoral, ci și cultural.
Tălmăcirea în limba română a scrierilor patristice de limbă greacă sau latină presupune nu doar un efort lingvistic și istoric, ci și un efort spiritual. Nu poți traduce din scrierile patristice fără un fundament duhovnicesc și fără o chemare de la Dumnezeu. Vocația este o însușire fundamentală a traducătorului de text patristic, acesta nefiind un translator al unui text vechi, ci un interpret al Cuvântului sălășluit în paginile scrierilor Sfinților Părinți. Virtuțile și gândirea sfinților se reflectă și în scrierile lor. Marginalizarea sau uitarea acestor texte este mai mult decât păgubitoare pentru viața duhovnicească”.

Sfântul Teodor Studitul (759-826), rămâne o personalitate de seamă a literaturii post-patristice prin scrierile și cuvântările sale împotriva iconoclaștilor, dar și prin catehezele sau cuvântarile în care expune principiile vieții monahale. 
A existat dintotdeauna o preocupare pentru traducerea în limba română a operei Sfântului Teodor Studitul, care a fost începută de către Episcopul Filaret al Râmnicului, în anul 1784, reeditată în 1940, apoi în 1994.
Școala de traductologie a Arhiepiscopiei Râm-nicului, coordonată de domnul Lector univ. dr. Octavian Gordon, oferă teologiei românești  treisprezece Cuvântări inedite ale Sfântului Teodor Studitul. 
Domnul Lector univ. dr. Octavian Gordon precizează în debutul volumului că scrierile Sfântului Teodor Studitul „se adresează într-un limbaj accesibil tuturor, „dar presărat, pe alocuri, cu pasaje anevoie de înțeles, dând măsura educației alese de care a avut parte acest stâlp al Ortodoxiei, anume rânduit de Dumnezeu să fie călăuză pentru creștini – călugări, întâi de toate, dar și mireni –, într-o perioadă de confuzie și derută în ceea ce privește atât învățătura de credință, cât și viețuirea bisericească propriu-zisă, povățuindu-ne, după douăsprezece veacuri, și arătând că învățătura și viețuirea creștină se ridică mult deasupra intrigilor de tot felul, biruind necazurile și uneltirile potrivnicului și ale potrivnicilor. Cele treisprezece Cuvântări – dintre care zece sunt Cuvântări la Praznice Împărătești și Sărbători ale Sfinților (I-X), una este un Cuvânt de laudă în cinstea Sfântului Arsenie (XII), iar alte două (XI și XIII) sunt necroloage – urmează șirul ediției lui J.-P. Migne, așa cum au fost ele adunate în volumul al 99-lea din Patrologia Graeca, ediție care a stat și la baza traducerii de față, în lipsa unei ediții critice complete a Cuvântărilor1. Traducerea, ca și succintul cuvânt introductiv, a fost realizată de Maria Goiană, beneficiind și de mici îndreptări pe alocuri din partea noastră, menite în primul rând să asigure o relativă uniformizare stilistică, pe care dorim să o imprimăm, de altminteri, întregii colecții. Astfel, împreună cu traducătoarea, neam străduit să păstrăm specificul limbajului bisericesc românesc, desigur, în limitele inteligibilității și ale fidelității față de original, după măsura putinței limbii române. Acolo unde însă limbajul bisericesc tradițional românesc nu oferă suficiente soluții lexicale pentru redarea unor cuvinte ale limbii grecești, de altminteri mult superioare limbii române în ceea ce privește capacitatea de a forma noi cuvinte prin derivare și compunere, am apelat și la cuvinte din afara stilisticii tradiționale, ceea ce poate crea senzația unui oarecare disconfort pentru Cititorul instruit. Nu am dorit să jertfim însă nici precizia pe altarul stilisticii, nici stilistica pe altarul preciziei, ci, fără pretenția instrumentarului științific aplicat în mod procustian, am ales să ne încredem în puterea discernământului, după pricepere”.

Volumul cuprinde, așadar, următoarele texte:
- CUVÂNTAREA 1: Trebuie să fim cu luare aminte la felurite bucate: despre înfrânare. În Duminica Sfinților Părinți;
- CUVÂNTAREA 2: Al celui între Sfinți Părintelui nostru și Mărturisitorului Teodor, igumenul Mănăstirii Studios, cuvânt la închinarea cinstitei și de-viață-făcătoarei Cruci, la mijlocul Postului;
- CUVÂNTAREA 3: La privegherea Praznicului Luminilor;
- CUVÂNTAREA 4: Cuvânt catehetic în Sfânta și Marea Duminică a Paștilor;
-  CUVÂNTAREA 5: Cuvânt de laudă la Adormirea Sfintei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu ;
- CUVÂNTAREA 6: Cuvânt la Soborul Oștirilor Cerești 
- CUVÂNTAREA 7: Cuvânt la Nașterea Sfântului Prooroc și Înaintemergător Ioan Botezătorul;
- CUVÂNTAREA 8: Cuvânt de laudă la Tăierea Sfântului Cap al Marelui Botezător și Înaintemergător al lui Hristos;
- CUVÂNTAREA 9: Cuvânt de laudă în cinstea Marelui Apostol și Evanghelist al lui Hristos Ioan;
- CUVÂNTAREA 10: Al Cuviosului Părintelui nostru și Mărturisitorului Teodor Studitul, cuvânt de laudă în cinstea slăvitului și Sfântului Apostol al lui Hristos, Vartolomeu;
- CUVÂNTAREA 11: Al Cuviosului Părintelui nostru și Mărturisitorului Teodor, Igumenul Studiților, cuvânt la adormirea lui Platon, Părintele lui duhovnicesc 
- CUVÂNTAREA 12: Lauda Sfântului Arsenie Pustnicul;
-  CUVÂNTAREA 13: Cateheză a Cuviosului Părintelui nostru și Mărturisitor Teodor Studitul, la adormirea mamei sale.

Fragment:
„Acum pământul îngrășat odrăslește, aduce rod și înflorește. La fel și trupul, îngrășat de felurite mâncăruri și băuturi, răspândește spinii patimilor. Țineți-l [în cumpătare], înfrânați-l după pilda Apostolilor și grija lui să nu o faceți spre poftă (Romani XIII, 14), ci, dându-i cele ce îi sunt de trebuință și îndestulătoare, duceți-vă viața în Duhul. În rest, păstrați [dreapta] măsură și în privința bucatelor, și a vinului. Și chiar dacă se dă vin spre băutură, [să se dea] ca o mică mângâiere și la vreme de sărbătoare sau la treburile mai obositoare, precum și celor bolnavi, celor deznădăjduiți sau celor care pornesc la drum. Iar în celelalte împrejurări trebuie să se ia până la o cană sau două, cel mult. Căci știți că aceasta o întărește Patericul. Nu fiindcă vreau să vă opresc de la mâncare, copiii mei, vă spun, după cuvântul Apostolului: Să se nimicească mâncarea (cf. 1 Corinteni VI, 13), ci fiindcă doresc ca voi să aveți parte de hrana cea adevărată, de aceea vă pun înainte aceste cuvinte spre aducere aminte.
Vreau ca voi să mâncați și să beți, dar în chip cuvenit, plăcut lui Dumnezeu și mântuitor, spre tăria trupului, din pricina lucrărilor îndeplinite pentru trebuința [voastră]. Sau nu știți că, prin această înfrânare și prin lipsirea de cele plăcute ale lumii, de mâncărurile de carne, de băutul vinului, de băi, de scăldătorile încălzite, de bucatele gustoase și de fierturi, vi se pregătește dumnezeiescul Rai, cel care are Lemnul Vieții, apa nemuririi, dulceața Duhului, și vi se rânduiește să vă bucurați și să vă desfătați de frumusețea cea de neînțeles și de nepătruns a chipului bunătăților celor veșnice, celor văzute în chip negrăit și contemplate în chip nevăzut? („Cuvântarea 1”, pp.23-24)