Eşti aici

Biserica „Buna Vestire” - Oteșani
Biserica „Buna Vestire” - Oteșani
Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” - Slăvești
Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” - Slăvești
Biserica Sfântul Nicolae din Păușești-Măglași
Biserica Sfântul Nicolae din Păușești-Măglași
Biserica Sfântul Nicolae din Păușești-Măglași
Biserica Sfântul Nicolae din Păușești-Măglași
Biserica Sfântul Nicolae din Păușești-Măglași
Biserica Sfântul Nicolae din Păușești-Măglași
Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” - Genuneni
Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” - Genuneni
Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” - Genuneni
Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” - Genuneni
Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” - Genuneni
Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” - Genuneni
Biserica „Intrarea în Biserică” - Gorunești
Biserica „Intrarea în Biserică” - Gorunești
Biserica „Intrarea în Biserică” - Gorunești
Biserica „Intrarea în Biserică” - Gorunești
Biserica „Buna Vestire” - Oteșani
Biserica „Buna Vestire” - Oteșani
Biserica „Buna Vestire” - Oteșani
Biserica „Buna Vestire” - Oteșani
Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” - Slăvești
Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” - Slăvești

Pictura exterioară – marea artă a secolului al XVIII-lea

21 August / Cultural

„Prin originalitatea rezolvărilor plastice, prin calitatea execuţiei, pictura murală a plaiurilor muntene e marea artă a secolului al XVIII-lea şi a primei jumătăţi a celui de al XIX-lea, care asigură perpetuarea unei structuri mentale şi vizuale demult împământenite, ancorate însă în noi realităţi” – Andrei Paleolog. 

Ctitorii, care provin din pături sociale diverse - boieri, dar şi vătafi, căpitani, negustori, preoţi, păstori, ţărani liberi – au solicitat pictorilor în mod cert să creze policromie și să ofere fastuozitate, să integreze noile lăcașuri de cult în tradiția timpului, alăturând motivelor autohtone impuse în secolele anterioare o serie de motive de sorginte orientale, floral-vegetale, cărora li s-au adăugat  filozofi, sibile, prooroci, mucenici, sfinţi militari, cinegetica (vânătoare/război), în general personaje şi scene ce încercau să stabilească o concordanţă între Vechiul şi Noul Testament.

Pictura murală a fost puternic influenţată de apariţia romanelor populare precum: Esopia (Fabulele lui Esop), Alixăndria (Viaţa lui Alexandru cel Mare), Fiziologul (pilde despre animale inserate într-un Codice de ieromonahul Serafim de la Mănăstirea Bistriţa), Mineele episcopului Chesarie, a textelor popularizante cu caracter religios (Minunile Maicii Domnului, Cheia înţelesului, Floarea darurilor sau Albina – copiată de Sava Popovici din Răşinari), Didahiile Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanu, a Cazaniei Sfântului Mitropolit Varlaam al Moldovei, a legendelor apocrife referitoare la Vechiul şi Noul Testament (Protoevanghelia lui Iacob şi Evanghelia lui Nicodim), a Thanatos-ului (perspectiva irefutabilă a morţii, implacabilă şi de neoprit, Roata Vieţii, simbolul sugestiv al periplului ciclic, al destinului omenesc. Celor de mai sus li se alătură variate teme precum: Bunavestire, Intrarea în Biserică, Sfânta Treime, Adormirea Maicii Domnului etc.

Programele iconografice, originale prin compoziție, descoperă capacitatea de siteză a pictorului care reia tradiția bizantină a pictării sfinților militari și mucenici Gheorghe, Dimitrie, Teodor Stratilat, Teodor Tiron şi Grigorie Decapolitul, Eustaţie Plachidia, Agapie, Haralambie, Dionisie Areopagitul, cu reprezentarea unor fabule Vulpea și cocorul (Mănăstirea Bistrița), Bătrânul și moartea. Iconografia thanatos-ului (moartea), se dezvoltă în această perioadă și ca urmare a prezenței scenei Judecății de Apoi în iconografia epocii brâncovenești și a celei postbrâncovenești, temă care devenise prilej și pentru amendarea anumitor vicii și fapte reprobabile, pentru că la judecată sunt înfățișați clericul păcătos, cârciumarul, băcanul, brutarul, cizmarul, morarul - necinstiți, lacomi - „mâncătorul de pământ”, „cel care mănâncă osteneala altuia”, femeia adulteră, cuplul adulter, femeia care leapădă prunci, cel care doarme duminica mult etc. În pictura exterioară a bisericilor din Vâlcea moartea apare fie sub înfăţişarea unui tânăr cu părul vâlvoi purtând o coasă, fie în chip de schelet galopând peste cadavre.

Moartea nu reprezintă însă finalitatea. Dacă pictura interioară descoperă acest fapt prin scenele Învierii Mântuitorului,  Deisis, Împărtășirea Apostolilor, Liturghia cerească, iconografia exterioară impune Roata vieţii. Echilibrul este realizat și prin prezența culorilor vii care redau atât tematica sobră cât și cea care sugerează umorul și oralitatea, oglindind mentalitățile epocii, stilul de viață și manifestările sociale.

Libertatea de expresie, originalitatea și creativitatea pictorilor au făcut posibilă reprezentarea pe fațadele bisericilor și a tablourilor votive care în perioada brâncovenească apar cu precădere în pronaos. Tablourile votive primesc valoarea unui document ctitoricesc care au făcut posibilă rescrierea, peste veacuri a istoriei lăcașurilor de cult.

Alte articole despre: