Biserici cu pictură exterioară

„Prin originalitatea rezolvărilor plastice, prin calitatea execuţiei, pictura murală a plaiurilor muntene e marea artă a secolului al XVIII-lea şi a primei jumătăţi a celui de al XIX-lea, care asigură perpetuarea unei structuri mentale şi vizuale demult împământenite, ancorate însă în noi realităţi” – Andrei Paleolog. 

„La Slătioara, în cătunul Vioreşti, pe un podeu de pământ cât o palmă de om, se înalţă ca un potir bisericuţa cunoscută în istoria artei medievale româneşti prin Friza potecaşilor. De jur-împrejurul bisericuţei, sub streaşina de şindrilă, ctitorii s-au nemurit călări pe căluţii lor de munte, într-o adevărată cavalcadă unicat în istoria ortodoxismului. Prin Slătioara, la o mie şapte sute şi[...], trecea graniţa cu Austro-Ungaria. Potecaşii erau ţăranii însărcinaţi să apere graniţa, cu caii lor mici, cutreierând potecile înguste de munte care desenau vremelnica ocupaţie. Ei, potecaşii, conduşi de Vătaful de plai Urşanu, au ridicat bisericuţa. Cavalcada lor reprezenta apărarea de către ei a ţării şi, în aceeaşi vreme, apărarea mesei altarului înfăţişând credinţa creştină. Se ştia despre ei că nu-şi ridicau căciulile înalte nici în faţa domnitorului!”  – Dinu Săraru.