„Tămăduirea este un semn al prezenţei şi al lucrării lui Dumnezeu în viaţa omului, o dovadă a iubirii Sale nemărginite”
„Mântuitorul Hristos a săvârșit o lucrare de tămăduire plină de iubire, vindecându-l pe tânărul lunatic de patimile sale, însă a descoperit că vindecarea este însoțită de îmbogățirea în virtuți, pentru ca odată redobândită folosința firească a puterilor sale sufletești, acestea să fie din nou îndreptate către Dumnezeu. O atenție deosebită este oferită rugăciunii, ca experiență a iubirii și a veșniciei”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 13 august, la Parohia Olteni din Protoieria Călimănești.
Înaltpreasfinția Sa a evidențiat în cuvântul de învățătură și „iubirea jertfelnică a tatălui, permanenta „răstignire” a acestuia în fața suferinței copilului său, care era lunatic și pătimea rău, încât adesea cădea în foc și în apă. După ce a cerut ajutorul Sfinților Apostoli, pentru îndureratul tată, vindecarea copilului său a fost privită ca o aşteptare a ajutorului dumnezeiesc. Urmând cuvântului Fiului lui Dumnezeu: „îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!” (Ioan XVI, 33), cheamă în ajutor pe Doctor sufletelor și al trupurilor, Care descoperă în iubirea aceasta dintre tată și fiu credința puternică în El, o credință care, afirmată în comun, îi ajuta să crească duhovnicește.
Fiul lui Dumnezeu a certat demonul, care a ieșit din copil, iar tămăduirea o descoperim ca pe un semn al prezenţei şi al lucrării lui Dumnezeu în viaţa omului, o dovadă a iubirii Sale nemărginite. În dialogul dintre Mântuitorul Hristos și Sfinții Apostoli, Domnul ne încredințează despre puterea credinței: „adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință”, dar și despre faptul că în vindecarea patimilor este necesară împreună-lucrarea, sinergia, dintre Dumnezeu şi om, întrucât „acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune și cu post”. Observăm, totodată, o definire a patimei și a remediului acesteia, și înțelegem că această definire îi permite omului să-şi înţeleagă mişcările sufletului și să descopere folosul și însemnătatea postului și a rugăciunii, spre a nu privi vindecarea ca pe un mecanism izolat de viața duhovnicească.
Prin post și rugăciune are de fapt loc refacerea drumului căderii omului în robia patimilor, iar boala şi suferinţa pot fi depăşite duhovniceşte şi transfigurate în Hristos, pentru ca viața să fie trăită în Dumnezeu şi pentru Dumnezeu”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
