Eşti aici

Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „ Prin Învierea Domnului, ni se deschide un nou plan de existență, superior păcatului și morții”

2 Mai / Viața Eparhiei

„Pătimirile, Răstignirea și Învierea Domnului ne învață că nimeni nu poate învia cu adevărat dacă mai întâi nu s-a jertfit pe sine în focul iubirii pentru toți semenii săi”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la slujba Învierii Domnului, săvârșită la Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu-Vâlcea. 

În continuare, Înaltpreasfinția Sa a reliefat: „Apostolii și sfinții din toate timpurile au înțeles cuvântul Evangheliei și au mers pe calea deschisă de Cel Care prin Jertfa Sa ne-a dăruit nouă tuturor biruința Învierii Sale. Nu întâmplător, încă fiind în lume, El ne-a spus: „Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât... Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni” (Ioan XV, 18-20). La fel au învățat și Apostolii, zicând: „Prin multe suferinţe trebuie să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu” (Fapte XIV, 22); și iarăși: „Toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi” (II Timotei III, 12). Dar, ca să nu creadă cineva că sfinții biruiau prin ei înșiși relele îndreptate împotriva lor, Apostolul Pavel cel mult-pătimitor spune despre sine: „Toate le pot întru Hristos, Cel ce mă întărește!” (Filipeni IV, 13). Toți sfinții au avut conștiința că Dumnezeu este Cel Care luptă și biruiește în cei care Îi împlinesc poruncile, cum arată Sfântul Ciprian într-un cuvânt către martiri: „Nici amenințările nu-i înfricoșează, nici chinurile, nici caznele nu-i înving, fiindcă Cel Care este în noi este mai mare decât cel care este în lumea aceasta, și nici o pedeapsă pământească nu are mai mare putere în a doborî, decât are ocrotirea dumnezeiască în a înălța. Cu această conștiință rostim și noi rugăciunea din Acatistul Mântuitorului Hristos, zicând: „Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta!”. În lupta cu patimile, Dumnezeu „nu este astfel, încât doar să privească pe robii Săi, ci El Însuși luptă în noi. El Însuși dă lupta. El Însuși, în înfruntarea luptei noastre, încununează și este deopotrivă încununat.

Mântuitorul Hristos, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Cel Ce din nemăsurata Sa bunătate ne-a arătat nouă calea cea mai bună - adică smerenia, de la Cina cea de Taină când a spălat picioarele ucenicilor și până la Cruce și la îngropare și Care ne-a iubit pe noi până la sfârșit (Ioan XIII, 1), întreaga noastră viață să o umple de harul Învierii Sale; gura noastră să o umple de lauda Sa; buzele noastre să le deschidă spre slăvirea numelui Său; mâinile noastre să le întindă spre lucrarea poruncilor Sale; picioarele noastre să le îndrepteze spre vestirea Evangheliei Sale; toate mădularele şi gândirea noastră să le întărească și să le lumineze cu harul Său spre slava Preasfintei Treimi și călăuzirea noastră în Împărăția veșnică a iubirii Sale!”, a încheiat Chiriarhul Râmnicului.

Alte articole despre: