Eşti aici

Chiriarhul Râmnicului: „Sfântul Ioan Botezătorul a întruchipat sfinţenia dobândită încă din timpul vieţii”

24 Iunie / Viața Eparhiei

Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, a săvârșit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Stânișoara.

Descoperind preoților și credincioșilor care au participat la Sfânta Liturghie misiunea Înaintemergătorului Domnului, Înaltpreasfinția Sa a subliniat: „Sfântul Ioan Botezătorul a întruchipat sfinţenia dobândită încă din timpul vieţii și, de aceea, Mântuitorul ne-a încredințat că «nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el» (Matei XI,11). «Fost-a om trimis de Dumnezeu, numele lui era Ioan» (Ioan I,6), spune Sfântul Evanghelist Ioan. Este cel mai mare om născut din femeie, pentru că ne amintim de propovăduirea şi misiunea sa vestită încă din Vechiul Testament (Matei III, 2-3; Marcu I, 2-4), dar în mod special de momentul extraordinar al Teofaniei de la Iordan (Matei III, 13-17; Marcu I, 9-11). Toți proorocii au vorbit, au proorocit și au scris despre Cel Ce avea să vină, fără să-L vadă, însă Ioan este cel care L-a văzut pe Mântuitorul și nu numai că L-a văzut, dar L-a și arătat lumii, spunând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii!” (Ioan I, 29). Este, în același timp, cel mai mic din Împărăția lui Dumnezeu, pentru că nu a apucat să vadă slava Învierii Mântuitorului Hristos, așa cum au văzut-o apostolii, întrucât a fost omorât de invidia unei femei păcătoase, Irodiada, cumnata regelui Irod, pe care și-o luase de țiitoare.

„Oameni aleşi” erau și părinții Sfântului Ioan Botezătorul, Zaharia și Elisabeta care, ajunși la o vârstă înaintată fără a avea copii, s-au învrednicit de binecuvântarea lui Dumnezeu pe măsura vieţii curate pe care o purtau şi a credinţei statornice. Evanghelistul Luca vorbeşte despre Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul, ca de una ce s-a umplut de Duhul Sfânt (Luca I, 41), iar despre pruncul ei, astfel: „din pântecele ei se va umple de Duhul Sfânt” (Luca I, 15). „Și Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt și a proorocit” (Luca I, 67).

„Căci nu s-a născut din părinți neînsemnați Înaintemergătorul, învață Sfântul Teodor Studitul, ci din Părinți preaaleși și slăviți, ca și întru aceasta să se arate măreția lui. Tatăl său era ca un alt Aaron, atât prin căruntețe, cât și prin vrednicie, purtând veșmintele preoțești, adică pieptarul, efodul, cămașa până la pământ, tunica cu ciucuri, chidarul și cingătoarea (Ieșirea XXVIII, 4), cele împodobite cu aur, cu pietre scumpe, cu smarald și cu in, și astfel intra în Sfânta Sfintelor, pentru slujirea preoțească de fiecare zi. Iar maica sa era deopotrivă în slavă cu Sarra sau, mai degrabă, mai presus de slava aceleia, ca una care era înrudită cu Maica Domnului”.

La Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, profetic, se răspunde la întrebarea: „Ce va fi oare acest copil? Căci mâna Domnului era cu el” (Luca, I,66). Răspunsul este oferit de tatăl copilului, Zaharia care, proorocind, a zis: „Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, ca să gătești calea Lui, Să dai poporului Său cunoștința mântuirii întru iertarea păcatelor” (Luca I 76-77).

De aceea, nu întâmplător vedem că Sfântul Ioan Botezătorul începe activitatea sa de pregătire a omului spre venirea Împărăției lui Dumnezeu prin cuvintele: „pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor!” (Matei III, 2). Pocăința, ca lucrare permanentă de schimbare a minții omului, de înlocuire a propriilor judecăți, în favoarea Cuvântului lui Dumnezeu cel viu, reprezintă posibilitatea mărturisirii lui Hristos nu ca fiind ceva exterior omului, ci Duhul Sfânt Îl mărturisește pe Cuvântul din inima acestuia. Sfântul Grigorie Palama spune într-o omilie că pocăința este începutul, mijlocul și sfârșitul viețuirii creștine.

Mărturia Sfântului Ioan Botezătorul despre Hristos ca Miel al Jertfei în Biserică a avut un efect deosebit asupra ucenicilor lui, încredințându-i că mântuirea ține și de modul în care Îl mărturisim sau nu Îl mărturisim pe Hristos înaintea oamenilor”, a încheiat Înaltpreasfinția Sa.

Alte articole despre: