Manifestări culturale dedicate Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul

Evenimentul cultural-religios a debutat în sala Iosif Episcopul a Casei Sfântului Ierarh Calinic cu vernisajul expoziției de carte veche românească și documente, intitulată „Mari episcopi – cărturari ai Râmnicului din secolul al XVIII-lea”. Apoi, în aceeași sală, a avut loc cea de-a XVII-a sesiune anuală de comunicări a Centrului de Studii Medievale şi Premoderne Antim Ivireanul.

Întrunirea a fost deschisă de pr. consilier cultural Ștefan Zară, care a transmis cuvântul de binecuvântare al Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.

„Profilul duhovnicesc al smeritului ierarh se conturează prin grija sa deosebită pe care a arătat-o față de turma încredințată spre păstorire, întrucât nu a fost doar un slujitor al lui Dumnezeu, ci și un slujitor al oamenilor, cărora s-a dedicat cu iubire și responsabilitate, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: «Ia aminte la tine însuţi şi la învăţătură; stăruie în acestea, căci, făcând aceasta, şi pe tine te vei mântui şi pe cei care te ascultă» (Romani IV, 16). […] Cu fiecare ocazie, Sfântul Antim Ivireanul s-a străduit să demonstreze și să promoveze legătura intrinsecă dintre cult și cultură, dintre Cuvânt și cuvinte, înțelegând Biserica drept «școală a mântuirii». Predicile sale, rostite în limba vechilor cazanii, sunt adevărate tratate duhovnicești, care îl surprind pe om în reala lui condiție și îl fac să-și dorească moștenirea cea veșnică și netrecătoare a Împărăției Cerurilor. […]

Anul acesta, când prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, comemorăm și traducătorii de cărți bisericești în Patriarhia Română, prin rânduiala lui Dumnezeu se împlinesc și douăzeci de ani de când tălmăcitorul cuvintelor dumnezeiești, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, a devenit ocrotitor al municipiului Râmnicu-Vâlcea, dar și două decenii de când  Centrul de Studii Medievale şi Premoderne «Antim Ivireanul» din Râmnicu-Vâlcea, condus cu multă acrivie de către dl. prof. univ. dr. Ioan St. Lazăr, își desfășoară activitatea în slujba culturii române, organizând colocvii, simpozioane și conferințe ce au avut ca temă de cercetare personalitatea acestui ierarh sfânt al Bisericii noastre, ale căror lucrări au fost publicate în diferite volume și periodice de specialitate”, a reliefat Înaltpreasfinția Sa.

Au fost lansate două volume dedicate Sfântului Ierarh Antim Ivireanul

Întrunirea culturală a continuat cu lansarea noutăților editoriale dedicate Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul și publicate de Editura Praxis a Arhiepiscopiei Râmnicului. Primul volum prezentat a fost cel al domnului Eugen Negrici, Antim Ivireanul - logos și personalitate.

„Opera lui Antim se constituie ca o demonstraţie a capacităţii plastice a limbii române făcută păturii boiereşti de către un străin. Lucrările sale predicatoriale, de o factură cu totul nouă în evoluţia speciei la noi, sunt extraordinare ca substanţă stilistică. Meritul autorului se desluşeşte în frumuseţile reale pe care le deşteaptă din banala morală tradiţională şi din erudiţia meticuloasă şi moartă.

Scriitorul aşează creaţia sa pe întreaga reţea de reguli omiletice, excluzând improvizaţia. Compoziţional, predica e meditată, chibzuită lucid şi, cu toată naturaleţea şi vigoarea ei, relevă un caracter scriptic. Ea constituie o revoluţie şi în sens beletristic, avansând ideea de public. Stilul cazaniei iese, astfel, din stereotipie şi se subordonează relaţiei predicator - auditor. Privită de aproape, opera mitropolitului e un dialog trunchiat, în care unul din parteneri preîntâmpina obiecţiile şi ia asupra sa răspunsurile. Toate faptele conduc la ideea că actul de naştere al discursului românesc nu poate fi în altă parte. Semne ale oratoriei găsim peste tot în aceste opere; nu lipsesc trucurile tipice (afectarea necunoaşterii regulilor şi a lipsei de har) ori procedee discursive ca utilizarea persoanei I plural participative. Care din scrierile anterioare şi câte din cele ulterioare au presupus confruntarea iminentă cu publicul? Consemnăm, de regulă, lucrări rămase necunoscute contemporanilor, ignorând importanţa destinatarului. O istorie a limbii române literare, eliminând ceea ce nu ar răspunde criteriului receptivităţii, ar alcătui o listă săracă de lucrări care, prin circulaţie, au putut influenţa. Didahiile au fost tipărite, din nefericire, tardiv, când mai puteau câştiga doar atributele obiectului de studiu. Dar, la vremea lor, aceste opere înlocuiau calitatea de cititor cu aceea de ascultător şi, în consecinţă, receptarea conţinutului se realiza. Audiate, nu citite, predicile nu şi-au limitat efectul asupra puţinilor ştiutori de slovă chirilică din vremea lui Brâncoveanu”, a precizat domnul Eugen Negrici.

A doua carte lansată face parte din colecția Memoria Historiae, fiind volumul 4 al acesteia, și anume Sfântul Antim Ivireanul – apărător al „legii strămoșești”, iar autor este conf. univ. dr. Ion Marian Croitoru, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Valahia din Târgoviște.

„Traducător, prefațator, scriitor, predicator, teolog fin și bun cunoscător al rânduielilor bisericești, în măsură să discute polemic cu patriarhii din Orient, înfocat susținător al luptei anti-otomane, deschis către progresele științifice ale vremii sale, având darul poliglosiei, apărător intransigent al legii strămoșești, adică al credinței ortodoxe, numit pentru acest lucru stâlp al Ortodoxiei, precum dascălii Bisericii din secolul al IV-lea, și primind cununa muceniciei, toate acestea au reprezentat viața unui om astfel trăită încât s-au constituit în dovezi de sfințenie suficient de temeinice pentru ca mitropolitul Antim Ivireanul să treacă în evlavia poporului ca sfânt mărturisitor și martir pentru dreapta credință, fapt ce a determinat hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din România de a-l proclama la 20 iunie 1992 în rândul Sfinților, cu data de prăznuire la 27 septembrie.

De altfel, Sfântul Antim este cel ce, alături de Constantin Sfântul, cu care s-a împăcat prin moarte, ne-a dat garanția că un neam nu poate fi ros nici pe dinăuntru, atâta vreme cât temeliile lui interioare sunt întărite prin jertfa martirilor săi. În cazul Sfântului Antim, jertfa muceniciei sale este însoțită și de roadele peste veacuri ale contribuției sale cât privește cultura și spiritualitatea românilor, covârșitor rămânând, printre altele, aportul său la desăvârșirea limbajului liturgic românesc. Dacă Liturghia în tălmăcirea lui Dosoftei, poezie de calitate indiscutabilă, a rămas între monumentele scrisului vechi românesc, în schimb, poporul român sau acea parte din el rămasă fidelă credinței strămoșești îl ascultă și astăzi pe Antim, duminică de duminică și oricând se celebrează Sfânta Liturghie. Admirabilă este, așadar, viața Sfântului Antim Ivireanul, care reamintește fiecărei generații cât de importantă este starea viețuirii sfânt-duhovnicești, adică isihaste, prin care credinciosul, fidel Bisericii celei una, altfel spus, Bisericii Ortodoxe, primește lucrarea harismelor Sfântului Duh și devine înnoitor al societății, îndreptător de moravuri, apărător al Ortodoxiei și, implicit, cetățean al Împărăției Cerurilor încă din vremea petrecerii sale pe pământ”, a afirmat cercetătorul Ion Marian Croitoru.

Au mai susținut alocuțiuni arhim. Policarp Chițulescu, directorul Bibliotecii Sfântului Sinod, arhim. Mihail Stanciu, de la Mănăstirea Antim din București, dl. prof. univ. dr. Ioan St. Lazăr, precum și alți invitați.

Întrunirea s-a încheiat cu prezentarea nr. 28 al revistei Lumina lumii.

Parteneri ai evenimentului au fost Primăria Municipiului Râmnicu-Vâlcea, Fundația Culturală Sfântul Antim Ivireanul, Forumul Cultural al Râmnicului.