Sfântul Duh Se împărtăşeşte persoanelor...

Sfântul Duh Se împărtăşeşte persoanelor, însemnând pe fiecare membru al Bisericii cu o pecete a raportului personal şi unic cu Treimea, devenind prezent în fiecare persoană.

Cum? Aceasta rămâne o taină – taina pogorârii, taina chenozei Sfântului Duh Care vine în lume. Dacă în chenoza Fiului, Persoana ne-a apărut, în timp ce dumnezeirea rămânea ascunsă sub «chipul de rob», Sfântul Duh, în venirea Sa, arată firea comună a Treimii, dar lasă Persoana Sa ascunsă sub dumnezeire. El rămâne nedescoperit, ascuns, ca să spunem aşa, de către dar, pentru ca acest dar pe care El îl împărtăşeşte să fie pe deplin al nostru, însuşit de către persoanele noastre.

Harul nu mai este ca în Vechiul Testament un efect produs în suflet prin voinţa dumnezeiască, activând ca o cauză exterioară persoanei; acum este viaţa dumnezeiască ce se deschide în noi în Sfântul Duh. Căci El se identifică în chip tainic cu persoanele umane, rămânând totuşi de neîmpăr­tăşit; El Se substituie, aşa zicând, nouă înşine – căci El este Cel Care strigă în inimile noastre «Avva, Părinte», după cuvântul Sfântul Pavel.

Ar trebui, mai degrabă, să se spună că Sfântul Duh Se şterge, ca Persoană, în faţa persoanelor create, pe care le ajută să-şi însuşească harul. În El voinţa lui Dumnezeu nu mai este exterioară: El ne dăruieşte harul pe dinăuntru, ară­tându-Se chiar în persoana noastră, atâta vreme cât voinţa noastră ome­nească rămâne în acord cu voinţa dumnezeiască şi conlucrează cu ea dobândind harul, făcându-Se al nostru.

Aceasta este calea îndumnezeirii, ajun­gând la Împărăţia lui Dumnezeu adusă în inimi de către Sfântul Duh încă din această viaţă de acum, căci Sfântul Duh este «ungerea împărătească» aşezată peste Hristos şi peste toţi creştinii chemaţi să domnească împreună cu El în veacul ce va să fie. Atunci această persoană dumnezeiască necunoscută, Care nu-Şi are chipul într-un alt ipostas, Se va arăta în persoanele îndumnezeite: căci mulţimea sfinţilor va fi chipul Său.

Vladimir Lossky, Teologia mistică a Bisericii de Răsărit, Editura Anastasia, Bucureşti, pp. 197, 201.