Eşti aici

Simpozionul parohial Biserica și Școala au înălțat neamul românesc. Neamul românesc a făurit eroi!

29 Mai / Învățământ

În Parohia Valea Bisericii-Orlești din Protoieria Drăgășani, în perioada 15 mai - 29 iunie, s-au desfășurat mai multe proiecte religioase, culturale și catehetice adresate tinerilor, în contextul Anului Comemorativ al unității de credință și de neam și al făuritorilor Marii Unirii din 1918.

Derularea proiectelor, ce poartă sugestiv titlul Cine suntem? De unde venim? Către ce zări privim? a debutat cu cea de-a patra ediție a Simpozionului parohial Biserica și Școala au înălțat neamul românesc. Neamul românesc a făurit eroi!, eveniment dedicat eroilor, ostașilor și tuturor celor ce au contribuit la înfăptuirea României Mari de la 1 decembrie 1918. Manifestarea este derulată în cadrul parteneriatului parohiei cu Școala Gimnazială Orlești. Ideile de trezire la unitate de credință și neam sunt puse în practică, în biserică, în școală și în mijlocul comunității de către părintele Luca-Georgian Sîia alături de cadrele didactice și membrii Consiliului Parohial. Cei implicați realizează scenete de teatru istoric și creștin, ateliere de cântec patriotic sau instrumental, cenaclu de poezie, seri catehetice la ceas de Vecrnie, dialoguri duhovnicești și proiecte filantropice, însoțite de ateliere culinare, realizate de tinerii parohiei la cantina bisericii.

În zilele de sărbătoare, sâmbăta la Vecernie ori în duminicile din această perioadă, părintele paroh, ajutat de domnul profesor Zaharia Teodor-Dragoș, îi îndeamnă pe toți să cugete în Anul Centenar al Marii Unirii la cuvintele:
„Cine suntem?
De unde venim?
Și către ce zări privim?...
Aș vrea să fiu erou!”

Despre istorie și jertfa lor (a eroilor timpului românesc), pretutindeni citim, vedem ori ascultăm. Și noi vorbim. Și facem prea puțin, mereu fiind în umbra lor...dar simțim că suntem stropi de sânge, încă viu, din trupurile lor.

Ne obosim de multe ori de prea multă gălăgie, de propriile gânduri, de fapte încă nefăcute și de imagini prea încărcate. De zgomote neauzite încă, e plină casa sufletelor noastre, ce vor să fie în unitate și ființă cu cei ce sunt numiți, pe justă slovă, eroi ai Marii Românii.

Mai știm noi azi să înțelegem ce-i pâinea, grâul sau chiar sarea? Mai auzim în zorii dimineților trăite un glas ivit din brazdă? Avem copii crescuți la sânul mamei, soții dintr-ale noastre trupuri, să zburde prin ograde?

Și jugul...oare, cum arată azi? Și ce grumazuri de prin sate sau orașe îl mai poartă? Vorbim de comandanți, de ofițeri și regi ai urbei zilelor de-acum. Cât despre fiii noștri, ei cum o să jertfească?!... văzând ce trai avem și noi, cei de azi, ce-am vrea să fim eroi pentru urmași.

Oh, dar stați puțin; mai sunt prin case-nsingurate, prin azile sau spitale, eroi ai zilelor de azi : însingurați bătrâni, întemnițați copii la orfelinat și foarte mulți bolnavi. Prea puțin iubiți de noi, ce vrem să fim eroi!
Cine suntem?
De unde venim?
Și către ce zări privim?...

Alte articole despre: