Paraclisul Sfântul Grigorie Teologul, poarta cerului ce a primit veșmântul reînnoirii

Ridicarea paraclisului evocă arhitectura civilă şi mănăstirească a epocii brâncoveneşti care, la jumătatea veacului al XVIII-lea, se afla într-o evoluție continuă și contribuia fundamental la dezvoltarea artei și culturii românești, printr-o evidentă putere de inspirație.
Paraclisul este zidit în formă de corabie, fără abside. Este zvelt, dar bine proporţionat, și încununat cu o turlă poligonală. Rămâne o reuşită artistică deplină datorată monumentalității oferită de ctitor prin așezarea deasupra bibliotecii sau a trapezei după modelul timpului, dar și prin
originalitatea compoziției picturii exterioare care, potrivit descrierii lui Andrei Paleolog, „asigura perpetuarea unei structuri mentale şi vizuale demult împământenite, ancorate însă în noi realităţi”.
Frescele exterioare primeau valoarea unor documente care au făcut posibilă rescrierea, peste veacuri, a istoriei lăcașului de cult.
Pentru păstrarea veșmântului exterior, vitregiile vremurilor au impus ca lucrările de restaurare să fie reluate la intervale de timp nu foarte mari, devenind expresia cea mai elocventă a modului în care patrimoniul cultural a fost protejat de către Biserică.
În anul 2019, la inițiativa și cu purtatea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, Paraclisul Sfântul Grigorie Teologul a primit veșmântul reînnoirii, recăpătând frumusețea pe care ctitorul i-o conferise în urmă cu peste două veacuri și jumătate, după
cum amintește textul pisaniei originale, săpată în piatră și așezată deasupra ușii de intrare: „Acest sfânt şi dumnezeiesc Paraclis din temelia lui zidit şi cu zugrăveale împodobit, din bun gândul şi cu toată cheltuiala cinstitului şi de Dumnezeu iubitorului părintelui Kir Grigore E(piscop) al acestei Sfinte
Epis(copii), întru slava lui Dumnezeu şi lauda hramului Sf(â)ntului Marelui Ierarh Grigore B(o)goslovul, în zilele luminatului Dom(n): Io Grigore Ghica Vo(e)vod, leat 7259 (1751)”.
Astăzi, în exterior, de jur-împrejur, se distind chipurile unor filosofi din Antichitate şi ale unor sibile, personaje şi scene ce încercau să stabilească o concordanţă între Vechiul şi Noul Testament. O frumusețe aparte a redobândit și fresca originală din interior, opera lui Grigore Zugravu, dar și
catapeteasma aurită sculptată de Apostu Diaconu dascăl, icoanele și mobilierul bisericesc.
Astfel, prin frumusețea arhitectonică și cea a ansamblului pictural, Paraclisul Sfântul Grigorie Teologul rămâne o poartă a cerului, mărturie a misiunii culturale a Bisericii, descoperită în plan duhovnicesc cât şi în planul artei creştine prin capacitatea de sugerare a unei adânci vieţi
spirituale.