Prăznuirea Sfinților Cuvioși Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu

Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a săvârșit Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

În cuvântul de învățătură împărtășit celor prezenți, Părintele Arhiepiscop a subliniat că: „Este pentru prima oară când Mănăstirea Turnu se îmbracă în haine strălucitoare pentru a-i cinsti pe întemeietorii ei și pe cei care, până anul acesta, erau cinstiți doar de mulțimea pustnicilor care sihăstreau prin aceste locuri.

Sfânta Scriptură spune că Dumnezeu este minunat întru sfinții Lui, că sfinții sunt prieteni ai lui Dumnezeu și cei care locuiesc împreună cu El.  […]

Cuvioșii, de bună voie, leapădă toate ale lumii și mucenicesc și ei într-alt chip. Își lasă în urmă dragostea de mamă și dragostea de tată, dragostea de frați, bunăstarea acestei lumi și trăiesc în singurătate, trăiesc în smerenie și, mai ales, trăiesc în rugăciune.

O asemenea trăire au avut și acești doi sfinți ca și ceilalți sfinți de la Stănișoara, care după ce s-au pregătit la Mănăstirea Cozia vreme îndelungată, cu binecuvântarea duhovnicului lor, au venit în aceste locuri. Sfântul Daniil era un duhovnic cunoscut la care alerga mulțime multă de pustnici ca să primească îndrumare, și împreună cu ucenicul său, Misail - care îi va lua locul și care s-a numit „nacealnic”, adică egumen – au întemeiat aici o sihăstrie ce s-a transformat în mănăstire, adunându-se în jurul lor mulțime de viețuitori ai pustiei.

În vremea aceea, Mănăstirea Cozia însăși era o sihăstrie, pentru că nu era drumul așa cum este acum și pentru că aici se ajungea foarte greu. Ctitorul Mănăstirii Cozia, voievodul Mircea cel Mare, rânduise ca în mănăstire să nu intre parte femeiască, iar rânduiala aceasta s-a păstrat și aici la Mănăstirea Turnu și la Mănăstirea Stănișoara, o bună perioadă de timp.

Aici, pe aceste locuri, așa cum se păstrează și vedem până în zilele noastre, cuvioșii Daniil și Misail și-au săpat chilii în stâncă, iar cine intră în chiliile lor poate să vadă simplitatea în care trăiau  și lipsa de confort. De dimineață și până în miezul nopții se îndeletniceau numai cu rugăciunea, cu privegherea, cu postirea. În felul acesta, pe de o parte, au dat pildă despre viețuirea sfântă, iar pe de altă parte, și-au sfințit viețile și trupurile.

Cuvioșii aceștia sunt cea mai autentică oglindă a viețuirii sfinte a monahilor din vechime care se retrăgeau în pustie și care preferau ca să ia asupra lor acest jug al muceniciei de bună voie, pentru ca să ajungă nu numai să-L cunoască pe Hristos, ci ca Hristos să trăiască în ei, iar după viața aceasta vremelnică, ei să meargă și să rămână lângă Hristos în împărăția Lui cea veșnică, după cuvântul pe care l-a spus Hristos ucenicilor Săi: „înaintea voastră merg la Tatăl Meu ca să vă gătesc vouă locaș”. Locașurile sfinților în ceruri sunt tot locuri de rugăciune, pentru că ei mijlocesc pentru noi.

Nu există o binecuvântare mai mare pentru o localitate decât să aibă în mijlocul ei o biserică ce este închinată unui sfânt sau Maicii Domnului și aceea să mijlocească pentru întreaga comunitate, să o acopere cu rugăciunile lor, să o păzească cu mijlocirea lor înaintea tronului Preasfintei Treimi.

 Este pentru prima dată când la mănăstirea aceasta sunt cinstiți cuvioșii sfinți ]ntemeietori ai ei. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, anul acesta, a aprobat trecerea acestor sfinți în calendarul creștin și în urmă cu câteva zile, la Mănăstirea Antim din Râmnicu-Vâlcea a avut loc proclamarea lor în mod solemn înaintea locuitorilor acestor plaiuri.

De aceea, de astăzi înainte, nu doar în mănăstirea aceasta se va prăznui și se va cinsti numele lor, ci în întreaga Biserică Ortodoxă, iar noi toți, cei care venim la Mănăstirea Turnu, avem această șansă să ne bucurăm de mijlocirea lor. Sfinții Daniil și Misail au mare putere înaintea lui Dumnezeu, pentru că o viață întreagă nu au făcut altceva decât să se roage pentru ei și pentru alții. De aceea,  noi trebuie să avem îndrăznire ca să le cerem ajutorul ori de câte ori pășim în aceste locuri.

Bunul Dumnezeu să asculte rugăciunile pe care le facem în mijlocirea Sfinților Daniil și Misail, ale căror moaște se păstrează lângă biserica mică, pentru că mitropolitul Varlaam, atunci când a construit biserica, pe locul lăcașului de închinare construit de Sfinții Daniil și Misail, a îngropat aici și sfintele lor moaște.

De aceea, să-L rugăm pe Dumnezeu ca să aibă grijă de sufletele noastre și să nu ne piardă pentru păcatele noastre, iar noi să făgăduim în fiecare zi că ne schimbăm viața, că ne îndreptăm viața și că vom împlini poruncile pe care El le-a lăsat în Sfânta Evanghelie, având mijlocitori în cer pe sfinții Săi și iată, în această mănăstire, pe acești doi cuvioși”, a încheiat Înaltpreasfinția Sa.