Eşti aici

Martyria 1/2018

Primul număr din anul 2018 al „Revistei de teologie și spiritualitate ortodoxă” Martyria, afirmă în anul centenar rolul Bisericii în păstrarea unității de neam prin activitatea și lucrarea domnitorilor mărturisitori și apărători ai valorilor creștine, a episcopilor, a monahilor și preoților cărturari, care și-au așezat numele, spre veșnică pomenire, pe frontispiciile ctitoriilor și în prefețele cărților tipărite în răstimpul introducerii limbii române în cult.

Data publicației: 
Iulie 2018

Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, binecuvântând și coordonând apariția revistei Martyria, al cărei colectiv de redacție reunește personalități distincte ale mediului academic, ne încredințează în studiul  Sfânta Cruce – stâlp al unității Bisericii dreptmăritoare, de faptul că „în Biserică se realizează unitatea credincioșilor întru Hristos Domnul, unitate care este icoană a unității depline dintre Persoanele Sfintei Treimi: „Şi toate ale Mele sunt ale Tale, și ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei” (Ioan XVII, 10). Misiunea Bisericii este „de a întări mădularele ei în nemurire și veșnicie, făcându-le părtașe firii lui Dumnezeu”. Prin Jerfa Sa „ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume” (II Petru 1, 4).

În Biserică, întâietatea este a jertfei, a răstignirii și a slujirii, după modelul Mântuitorului Hristos răstignit pe Cruce: „ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi” (Marcu X, 43-45). Lumea nu suferă pe oamenii purtători de Hristos, așa cum nu L-au suferit nici pe Hristos, iar acest fapt se întâmplă pentru că aceștia nu sunt din lume. Ei sunt în lume, dar nu din lume: „Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte” (Ioan XV, 19). Lumea este o jertfă continuă pentru Hristos, după cum și pentru cei ce viețuiesc în Hristos, adică se fac pe ei înșiși Biserici vii: „Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos. Întru El, orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul, în Care voi împreună sunteţi zidiţi, spre a fi locaș al lui Dumnezeu în Duh” (Efeseni II, 20-22).

 

Studiul domnului Conf. Univ. dr. Adrian Lemeni, Mărturisirea unității trăite în viața Bisericii în contextul ideologic al societății globalizate de astăzi, subliniind că „în societatea reţea de astăzi se constată un fapt fundamental: comunităţile concrete de oameni sunt substituite de reţele (fie că vorbim de reţele de socializare structurate prin mediul tehnologiei informaţiei, fie de reţele în care relaţiile concrete şi interpersonale sunt înlocuite de proceduri standardizate prin procesul unei instituţionalizări excesive).

Legăturile nemijlocite, experienţele de viaţă, trăirile intrapersonale şi interpersonale sunt alienate în cadrul unui proces nivelator prin care totul se reduce la un flux informaţional structurat prin intermediul unui mediu din ce în ce mai impersonal”, reafirmă că „ Biserica lui Hristos urmăreşte unitatea întregii lumi şi transfigurarea întregii creaţii, dar plecând de la unificarea lăuntrică a omului. O sumă de oameni dezbinaţi nu pot forma o lume unită. Păcatul, în primul rând, a însemnat o fractură ontologică în natura umană, producând diferite fragmentări lăuntrice care au generat o dispersie în cele exterioare. Secvenţialitatea vieţii omului căzut se cere depăşită, ajungându-se la integralitatea omului duhovnicesc. Dar recuperarea totalităţii originare şi osteneala depusă în dobândirea plenitudinii duhovniceşti implică prioritar o unificare lăuntrică şi ulterior o unitate exterioară. Demnitatea omului şi a întregii creaţii este dată de Hristos, izvorul adevăratei unităţi a lumii. Vocaţia unificării şi a unităţii creaţiei se realizează în Biserica lui Hristos”.

Contribuția Bisericii la realizarea unității de neam prin unitatea de credință, duhovnicească și culturală este subliniată în studiile ce continuă acest număr al revistei Martyria:

  • Ioana Iancovescu, Viaţa şi lucrarea fericitului Damaschin Dascălul, Episcopul Râmnicului († 5 decembrie 1725);
  • Dr. Oana-Mădălina Popescu, Miniaturi iconografice pe hrisoave din Țara Românească, în secolele XVII–XIX;
  • Ierom. Antim Motoroga, O scrisoare pastorală a Sf. Ierarh Calinic și comentariul ei. Contextualizare și conceptualizare;MANITATIS
  • Acad. Prof. Univ. Dr. Răzvan Theodorescu, Mare voievod, herțeg și despot: ctitorul de țară Mircea I;
  • Pr. Dr. Laurențiu Rădoi, Episcopul Teofil al Râmnicului, un strălucit ierarh al Bisericii vâlcene (I);
  • Dinu Săraru, A patra Renaştere a Taborului românesc;
  • Dan Ciachir, Părintele Anania;
  • Luiza Barcan, Alexandru Nancu, Biserica de lemn Sfântul Nicolae din cătunul Cărpinișu, sat Anghelești, comuna Pietrari, județul Vâlcea (II);
  • Sfântul Teodor Studitul, Al celui între Sfinți Părintelui nostru și Mărturisitorului Teodor, igumenul Mănăstirii Studios, cuvânt la închinarea cinstitei și de-viață-făcătoarei Cruci, la mijlocul Postului;
  • Interviu cu Arhimandritul Atanasie Prodromitul, Stareț al Schitului Românesc Prodromu din Sf. Munte Athos (II), realizat de pr. Ștefan Zară și Monahul Gherasim Prodromitul;
  • Martiriul Sfinților Brâncoveni, Piesă de teatru în trei acte, de Arhidiacon Codruț-Dumitru Scurtu;
  • Pribeagul (fragment), roman, de Andrei Cărpeneanu.