Rânduieli ale vieţuirii monahale în ctitoriile Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica

Viaţa spirituală care s-a dezvoltat aici a pornit de la un stadiu modest, dar a evoluat spre o comunitate monahală chinovitică foarte puternică, iar Episcopul Calinic a fost îndrumătorul monahismului de tip athonit. La Cernica, unde Calinic condusese mânăstirea timp de 32 de ani, a moştenit tradiţii monahale de nuanţă paisiană (desigur şi aceasta cu influenţe athonite), peste care s-au aşezat rânduielile Stareţului Gheorghe. Peste toate acestea el a implantat normele sale proprii, dar mai puţine. În fond, este greu de distins ceea ce a moştenit Stareţul Calinic de la cei care l-au precedat în conducerea mânăstirii şi ceea ce s-a introdus în timpul său, din experienţa proprie, dar tot legată de Athos.

Ţelul duhovnicesc al Mănăstirii Frăsinei a fost mai ambiţios decât cel de la Cernica, deoarece aici aveau să trăiască şi să se formeze sihaştri, ca formă superioară de asceză. Episcopul Calinic le-a pus la dispoziţie întreaga bază materială pentru o astfel de evoluţie. Neobositul ctitor a fost un ascet dublat de omul practic, care a dorit ca mânăstirea să poată deveni şi o pepinieră de o asemenea structură. De aceea a şi aşezat la graniţa mânăstirii o lespede de piatră cu prevederi aspre împotriva femeilor, care ar încerca să pătrundă în spaţiul ei. Deşi n-a vorbit de regimul alimentar al călugărilor, acesta reiese din numeroasele sale povăţuiri, porunci şi canoane. Una dintre cele mai aspre prevederi era interdicţia totală de a se consuma carne.

Ascetul Calinic, dublat de aptitudinile omului practic este un caz unic pe teritoriul românesc şi se poate asemăna cu Sfântul Vasile cel Mare, care, pe lângă asceza aspră practicată, a fost prezent în societate şi a avut realizări epocale, aşa cum a fost complexul medical-filantropic de la Cezareea Capadociei, cunoscut sub numele de Vasiliada. Mănăstirea Frăsinei reflectă, aşadar, îngemănarea dintre viaţa duhovnicească şi cea practică a Sfântului Calinic, este locul unde virtuţile sale de mare îndrumător de obşte monahală pot fi zărite distinct de cele ale predecesorilor săi cernicani. Totodată, această mănăstire ne dezvăluie jertfa spirituală şi materială de care el s-a făcut vrednic, devenind model de viaţă greu egalabil, afirmă Academicianul Emilian Popescu.

Volumul însumează studii semnate de oameni de cultură ai Bisericii noastre, ierarhi, academicieni și cercetători, precum: Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, Preasfințitul Părinte Dr. Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, Preasfințitul Părinte Dr. Emilian Lovișteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, Acad. Prof. Univ. Dr. Emilian Popescu, Pcuv. Arhim. Dr. Nectarie Șofelea, Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureștilor, Pcuv. Arhim. Dr. Policarp Chițulescu, Directorul Bibliotecii Sfântului Sinod, Pcuv. Arhim. Dr. Veniamin Micle, Pr. Dr. Florin Șerbănescu, Consilier Patriarhal, și Dr. Dragoș Boicu, redactor la Editura Andreiana din Sibiu.