Eşti aici

Dumitru Drăghicescu, personalitate remarcabilă a culturii române, comemorat la Râmnicu-Vâlcea

25 Octombrie / Cultural

Oameni de cultură vâlceni au participat în zilele de 24 și 25 octombrie la sesiunile de comunicări științifice dedicate evocării personalității lui Dumitru Drăghicescu, manifestare aflată la cea de-a a IX-a ediție. Partener al evenimentului a fost și Arhiepiscopia Râmnicului, reprezentată de delegatul Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Varsanufie, pr. Ștefan Zară, consilier cultural eparhial.

Zilele Dumitru Drăghicescu au debutat joi, 24 octombrie, în sala multimedia a Bibliotecii Județene Antim Ivireanul Vâlcea, unde au fost prezentate mesaje și comunicări din partea unor instituții culturale, precum Academia Română; a fost vizionat filmul documentar „Moștenirea lui Dumitru Drăghicescu”, realizat de Alina Nicola; a fost vernisată expoziția de documente despre viața, personalitatea și opera lui Dumitru Drăghicescu.
În aceeași zi, a avut loc simpozionul „Dumitru Drăghicescu  - om politic, diplomat, artizan al Marii Uniri de la 1 decembrie 1918”.

          În a doua zi a manifestării culturale, vineri, 25 octombrie, Muzeul de Artă din Râmnicu-Vâlcea (Casa Simian) a găzduit lucrările simpozionului „Viziunea spirituală în opera lui Dumitru Drăghicescu”. Sesiunea de comunicări a fost deschisă de prof. Claudiu Tulugea, directorul Muzeului Județean de Istorie Aurelian Sacerdoțeanu Vâlcea, fiind urmat de  cuvântul de binecuvântare al Chiriarhul Râmnicului, care a fost prezentat de pr. Ștefan Zară, consilier cultural.

            Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie a reliefat contribuția lui Dumitru Drăghicescu în valorificarea tezaurului cultural românesc născut la sat.    

            „Sociolog, exponent al psihologiei sociale, politolog, diplomat, doctor în Filosofie la Paris, Dumitru Drăghicescu și-a pus toată viața sa în slujba patriei, militând pentru unirea tuturor românilor într-un stat unitar și independent. Autor al cărţii Din psihologia poporului român (1907), format într-un sat al Olteniei de sub munte, Dumitru Drăghicescu este o personalitate remarcabilă a culturii române, care a prezentat cu un admirabil echilibru satul românesc ca o realitate în care s-a plămădit cultura românească, fără însă a ajunge la o  excesivă și dăunătoare idealizare a satului românesc. Asemenea filosofului Lucian Blaga sau Constantin Noica, câțiva ani mai târziu, Dumitru Drăghicescu a accentuat posibilitatea românilor de a fi prezenți în marea cultură, de a fi creatori, precum Occidentul, de o cultură majoră, nemaidorind să fim eternii săteni ai istoriei. Fără a minimaliza importanța satului în formarea spiritualității și culturii neamului românesc, toți acești gânditori arată că România nu este o creație a țăranului, ci rodul activității unor cărturari de la episcopi și mitropoliți, până la domnitori, precum Neagoe Basarab sau Constantin Brâncoveanu”, a punctat Chiriarhul Râmnicului în cuvântul de binecuvântare.

            Sesiunea de comunicări a continuat cu mesajul Fundației Dumitru Drăghicescu, urmat de prelegerile invitaților:

- „Dumitru Drăghicescu despre tainiţele şi tarele fiinţei româneşti între libertate şi determinism” – prof. univ. dr. Henrieta Anişoara Şerban, membru corespondent al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (AOŞR), Institutul de  Filosofie şi Psihologie Constantin Rădulescu-Motru, Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale Ion I.C. Brătianu;

- „Dumitru Drăghicescu – filosof al istoriei” – prof. dr. Adrian Luca, director la Casa Corpului Didactic a judeţului Vâlcea;  

- „Necesitatea justificării spirituale a evoluţiei istorice în concepţia lui Dumitru Drăghicescu” – prof. col. Mihai Călugăriţoiu; 

- „De la Cetatea lui Dumnezeu a lui Augustin, la Noua Cetate a lui Dumnezeu” – pr. prof. dr. Ştefan Zară.

Părintele consilier cultural a reliefat modul în care Dumitru Drăghicescu a folosit ideile filosofiei lui Augustin asupra istoriei și a timpului, cuprinse în celebra sa lucrare De civitate Dei (Despre cetatea lui Dumnezeu).

            „Privirea lui Dumitru Drăghicescu, ca și a lui Augustin, se îndreaptă dincolo de planul omenesc, către domeniul divin. Cetatea lui Dumnezeu, în pelerinajul ei prin această lume, poate să instaureze pacea, reunind «cetățeni din toate națiunile și formând astfel o comunitate de străini care vorbesc toate limbile». […] Dacă Augustin este neîndoielnic întemeietorul filosofiei istoriei, dar nu venind dinspre istorie, ci dinspre filosofie și teologie, Drăghicescu abordează problemele de filosofie istorică mai puțin din perspectiva metafizică, cât a sociologiei și a științelor politice. Avantajul lui Augustin a fost că s-a putut desprinde de o abordare istoricistă, prezența lui Dumnezeu în lume, cât și înomenirea Fiului lui Dumnezeu, făcând omul să depășească istoria, să transceandă lumea. Perspectiva sociologică pe care o are în scrierile sale Dumitru Drăghicescu face ca de multe ori ideile pe care le expune despre religiozitatea poporului român să fie unilaterale, referindu-se mai mult la religiozitatea pe care el a putut-o constata într-o scurtă perioadă de timp în localitatea vâlceană în care s-a născut și format, Zăvoienii Vâlcii. Dacă citim paginile din a sa Psihologie a poporului român, referitoare la religiozitatea poporului român, vom putea vedea că în foarte multe puncte esențiale contrastează cu psihologul Constantin Rădulescu-Motru, pe care adeseori îl citează, sau cu Mircea Vulcănescu, vorbind despre lipsa unei coordonate metafizice (mistice) în religiozitatea poporului român.

Dumitru Drăghicescu vede ca singură salvare a omenirii din perspectiva apocaliptică ce o păștea o nouă credință, numită de el neo-creștinism. Însăși viața umanității este suspendată aici de această ameliorare fundamentală a moravurilor, în afara căreia Societatea Națiunilor va rămâne iluzorie, iar tehnica modernă și războiul se poate transforma în suicid total [...]. Interesant ar fi de făcut o atentă analiză asupra termenului «umanitate» folosit de Dumitru Drăghicescu. Dacă acesta îl folosește cu sensul de «omenire», atunci, în mod sigur, se referă doar la o ameliorare a moralității societății în general; însă dacă îl folosește precum Platon și apoi Origen, Clement, Sfântul Grigorie de Nyssa ori alți Părinți Răsăriteni, «ἀνθρωπότης», umanitatea sau ființa umană, atunci ar fi avut în vedere și transformarea duhovnicească a omului și nu doar schimbarea morală a omului în raporturile sale sociale. Vedem astfel, în scrierile lui Dumitru Drăghicescu, învățătura patristică despre epectaza omului, înălțarea acestuia tot mai mult către Dumnezeu, prin semeni. Omul nu este un stăpân al bunurilor, ci un chivernisitor al acestora, un iconom al lui Dumnezeu, căci, în cele din urmă, nimic din cele pe care le posedă nu sunt ale lui, ci daruri ale lui Dumnezeu”, a precizat pr. dr. Ștefan Zară.

            La final, cei prezenți au putut viziona expoziţia de carte de şi despre Dumitru Drăghicescu.

            Evenimentul a fost organizat de Academia Oamenilor de Știinţă din România, Forumul Cultural al Râmnicului, Biblioteca Judeţeană Antim Ivireanul Vâlcea, Arhiepiscopia Râmnicului, Fundația Dumitru Drăghicescu, Asociaţia Seniorilor din educaţie, ştiinţă şi cultură, Uniunea ziariştilor profesionişti din România – filiala  Vâlcea. 

Alte articole despre: