Colocviul „Etapa râmniceană în biografia Patriarhului Justinian”
În contextul manifestărilor dedicate Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Varsanufie, joi, 18 mai, la Sala Iosif Episcopul a Casei Sfântul Calinic a găzduit Colocviul Etapa râmniceană în biografia Patriarhului Justinian.
Colocviul organizat de Arhiepiscopia Râmnicului, Forumul Cultural al Râmnicului, Fundaţia Culturală ,,Sfântul Antim Ivireanul”, Biblioteca Judeţeană Antim Ivireanul și Seminarul Teologic Sfântul Nicolae din Râmnicu-Vâlcea, a prezentat în cadrul evenimentelor culturale desfășurate cu prilejul Zilelor Râmnicului - 2017, activitatea Patriarhului Justinian Marina desfășurată în perioada în care a fost director al Seminarului Teologic vâlcean și mai apoi paroh al Bisericii Sfântul Gheorghe.
Corul Seminarului Teologic Sfântul Nicolae , în debutul evenimentului, a interpretat a serie de cântări specifice Praznicului Învierii Domnului și cântări culte, după care actrița Manuela Golescu a oferit un moment poetic, recitând din poezia Zoritcăi Lațcu. Evenimentul moderat de domnul Ioan St. Lazăr, a prilejuit și organizarea unei expoziţii de carte şi fotografie, prezentate de către Col.(r) Mihai Popa.
Cuvântul de binecuvântare al Înaltpreasfințitului Părinte Varsunufie, prezentat de către Părintele Consilier Nicoale Moga, a subiniat faptul că Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea şi apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti, au fost instituțiile de învățământ în care s-a format Patriarhul Justinian.„ A fost mai întâi învăţător şi preot în comuna natală, apoi director al Seminarului Sfântul Nicolae din Râmnicu-Vâlcea. Doisprezece ani a slujit ca paroh al Bisericii Sfântul Gheorghe din Râmnicu-Vâlcea, până în 1945. Publicaţiile bisericeşti din anii `40 ai secolului trecut îl menţionează pe preotul Ioan Marina ca fiind una dintre prezenţele cele mai active în urbea vâlceană. La iniţiativa lui a apărut prima bancă populară cooperatistă din ţară, numită Banca Populară „Ajutorul” din Râmnicu-Vâlcea, al cărei preşedinte a fost chiar preotul Marina. În anii următori au luat fiinţă bănci populare preoţeşti şi în celelalte judeţe din Oltenia. Din profit a achiziţionat cel mai frumos imobil din centrul oraşului, compus din parter şi etaj, cu 26 de camere. Aici s-au amenajat camere pentru un cămin, o sală pentru adunările culturale şi religioase, o bibliotecă, birourile Protoieriei Vâlcea, precum şi birourile băncii. Din fondurile colectate încă de la înfiinţarea băncii au fost ajutaţi preoţii internaţi în sanatorii şi spitale, soţiile de preoţi suferinde de diverse boli, studenţi teologi, cantine şcolare, cantina bisericilor din oraş, cantina ajutorului legionar şi altele”.
Comunicările colocviului au fost susținute de către Pr. prof. Petre Mateiescu de la Seminarul Teologic Sfântul Nicolae, Pr. prof. dr. Laurenţiu Rădoi, Pr. Ilie Stuparu, paroh al Bisericii Sfântul Gheorghe din Râmnicu-Vâlcea, domnul Col.(r) Mihai Popa și doamna Zenovia Zamfir de la Biblioteca Judeţeană Antim Ivireanul din Râmnicu-Vâlcea.
Personalitatea Pariarhului Justinian a fost prezentată în toate etapele de formare intelectuală până la începutul misiunii preoțești, pentru ca mai apoi să fie descoperită lucrarea administrativă și culturală desfășurată atât ca director al Seminarului Teologic cât și în cea de paroh al Bisericii Sfântul Gheorghe. „Părintele Ioan Marina era un preot de frunte al clerului vâlcean, binecunoscut nu numai în Vâlcea și în Oltenia, ci în toată țara, chiar și în străinătate. Legat sufletește prin obârșie de păturile de jos, cărora le-a închinat cu dragoste și dăruire toată viața și munca sa, părintele Marina avea strânse legături și cu oamenii politici și cu intelectualii vremii, în rândurile cărora, de asemenea, era cunoscut și bine apreciat. Prin muncă fără contenire, prin voință hotărâtă, prin clarviziune și realism, dublate de cinste, demnitate și moralitate exemplare, el s-a înălțat în elita clerului de mir, din care s-au recrutat, de-a lungul timpului, arhierei de mare valoare ai Bisericii noastre. Era socotit părintele celor necăjiți și oropsiți și sfătuitorul de bine al tuturor. Iubit și stimat, era dorit și așteptat pretutindeni pentru mireasma creștină desprinsă din vorba, din privirea și din purtarea sa, ce vădeau pe adevăratul apostol al lui Hristos”, după cum a precizat Părintele Ilie Stuparu.
