moarte

Doamne, Doamne, Cel ce ai ascultat tânguirea lui Iosif, care la moartea lui Iacob a căzut pe faţa tatălui său şi l-a plâns şi l-a sărutat, asemenea şi Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, a cunoscut dragostea de mamă, căci pe cruce şi în grele chinuri fiind, a văzut pe Maica Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea alăturea stând şi a zis Maicii Sale: „Femeie, iată fiul tău!”, iar după aceea a zis şi ucenicului: „Iată mama ta!”. Însuţi, întru tot Bunule Stăpâne, caută din ceruri şi vezi jalea şi durerea ce mi-au cuprins astăzi inima şi sufletul.

Stăpâne, Doamne, cel preacurat şi Ziditor a toată făptura, Care pentru iubirea Ta de oameni ai prefăcut coasta strămoşului Adam întru femeie şi i-ai binecuvântat şi ai zis: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul”, şi pe amândoi i-ai arătat un trup, iar cei pe care i-a însoţit Dumnezeu, omul să nu-i despartă, caută din cer, Preabunule Părinte, şi vezi jalea şi durerea ce au năpădit inima şi sufletul meu ce se vede astăzi despărţit de fiinţa pe care Tu, Doamne, mi-ai dat-o să-mi fie soţ (soţie) şi sprijin în această viaţă.

Stăpâne, Doamne, Dumnezeul meu cel milostiv şi Preabun! Cel ce ai auzit oarecând glasul de durere al robului Tău Iacob, care jelind pe fiul său Iosif zicea: „Plângând mă voi coborâ în locuinţa morţilor la fiul meu”. Tu Însuţi, îndurate Doamne, Cel ce ai dat mângâiere lui David, împăratul şi proorocul, care odinioară se tânguia zicând: „Abesalom, fiul meu, fiul meu Abesalom ! Mai bine muream eu pentru tine ! Eu, pentru tine, Abesaloame, fiul meu !