300 de ani de învățământ în limba română la Râmnicu Vâlcea

Prezent la eveniment, părintele consilier Ștefan Zară a transmis cuvântul de binecuvântare al Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, care a subliniat: „Împlinirea a trei sute de ani de atestare documentară de învățământ în limba română în Oltenia de sub munte reprezintă pentru județul nostru o adevărată sărbătoare culturală și eclesială, având în vedere contribuția fundamentală a Bisericii la dezvoltarea culturii, artei, educației și spiritualității vâlcene, precum și la întărirea valorilor perene ale Neamului Românesc, în general.

Documentul din 29 noiembrie 1719, care atestă înființarea acestuia arată nu doar implicarea directă a episcopului Damaschin Voinescu la întărirea învățământului în limba română, ci și dorința Bisericii de a îndruma credincioșii spre o cunoaștere desăvârșită: „Am socotit cu tot soborul că lucru este …de folosul țărei ca să se facă aici în țară două școale, una rumânească, alta latinească. Însă cea rumânească să fie la Râmnic pe seama episcopului şi a mănăstirilor şi a popilor şi ce ar fi cheltuială dascălilor şi copiilor săraci să fie de la dânşii. Iar cea latinească să fie la Craiova pe seama domniei şi a boierilor şi a ţărei să le poarte de toată cheltuiala”.

Filosoful martir Mircea Vulcănescu afirma că: „Educaţia ... trebuie să creeze nu specialişti, ci oameni. Oameni de nădejde, adică oameni pe care să te poţi bizui la încercare, adică oameni întregi, în stare să facă faţă nevoilor şi durerii”. Biserica, alături de Școală și Familie, are ca misiune principală sădirea iubirii față de semeni și față de Dumnezeu în sufletele copiilor, dar și valori precum dragostea față de neam, respectul față de părinți și dascăli. De aceea doar efortul conjugat al acestor trei instituții reper pentru Neamul Românesc mai are puterea de a păstra nevinovăția și iubirea față de aproapele pe care copiii o au, potrivit cuvintelor Sfântului Apostol Pavel: „ca să fiţi fără de prihană şi curaţi, fii ai lui Dumnezeu” (Filipeni II, 15).

Chiar dacă s-au scurs cel puțin trei sute de ani de învățământ în limba română, este încă multă nevoie de lucrări apostolești în cultura și educația românească și dăm slavă lui Dumnezeu că încă sunt oameni implicați cu jertfelnicie în această lucrare”.

„Din documentele școlare și alte mărturii ale vremii, pornind de la prima mențiune a unei școli publice cu învățământ în Limba Română la Râmnicu Vâlcea (1719) și pe tot parcursul anilor următori rezultă că școala vâlceană a contribuit, în mod remarcabil, la formarea conștiinței naționale și la impulsionarea multor generații de tineri în lupta pentru unitate și independență, la desăvârșirea unității statului român prin Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Totodată, s-a constatat că, pe tot parcursul celor o sută de ani trecuți de la Marea Unire, școlala românească și-a păstrat tradiția sănătoasă a unui învățământ în limba română pentru a menține trează conștiința națională și pentru a rezista în fața curentelor de demitizare a marilor valori, a școlii și a culturii românești”, a subliniat prof. dr. Gheorghe Dumitrașcu.