Clopotnița Catedralei Arhiepiscopale
Turnul clopotniță
Turnul clopotniță a fost construit la 1678, de Episcopul Ştefan, împreună cu un rând de case, de o parte și de alta a intrării. În clopotniță se afla trei clopote mari, reinstalate și armonizate în vremea Episcopului Vartolomeu Stănescu.
Înainte de 1737, în vremea Episcopilor Eftimie și Mihail, clopotnița făcea corp comun cu biserica, cel mai probabil fiind situată deasupra pridvorului. Acest lucru se poate distinge în stampa lui Weiss, care înfățișează reședința episcopală din acea vreme.
Actualul turn-clopotniță se înalță în partea de răsărit a reşedinței arhiepiscopale, în partea stângă a intrării. Turnul a fost construit la 1678, de Episcopul Ştefan, împreună cu un rând de case, de o parte și de alta a intrării. Turnul-clopotniță a fost reparat la 1742, de Episcopul Climent.
La 1747, clopotnița a fost stricată de foc. Ea a fost rezidită, în forma actuală, la 1882, de Episcopul Iosif Bobulescu. La 1889, Episcopul Ghenadie a dărâmat din temelie casele zidite de Episcopul Ștefan de o parte și de alta a clopotniței, întrucât acestea erau deja stricate de vreme.
În clopotniță se afla trei clopote mari, reinstalate și armonizate în vremea Episcopului Vartolomeu Stănescu (1921-1938). Marele cutremur din 1940 a provocat mari stricăciuni clopotniței, dar la 1949 ea a fost consolidată, clopotele fiind trase din nou, după aproape un deceniu de tăcere.
