„Ascultarea cuvântului, luminarea minții și arderea inimii conduc la comuniunea cu Mântuitorul Hristos Cel Înviat”
„Relatarea drumului spre Emaus relevă, într-o formă mistagogică, modul în care Mântuitorul Hristos Cel Înviat poate fi cunoscut în comunitatea eclesială, în Scripturi și în Euharistie”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în cea de-a treia zi de Paști, la Paraclisul Arhiepiscopal „Adormirea Maicii Domnului” din Drăgășani.
Înaltpreasfinția Sa a evidențiat în cuvântul de învățătură împărtășit preoților și credincioșilor „taina prezenței lui Hristos Cel Înviat în viața Bisericii, în Scripturi și în Euharistie.
Cei doi ucenici se aflau într-o stare de tulburare și dezamăgire: „Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel” (Luca XXIV, 21). Această mărturisire exprimă tensiunea dintre așteptările mesianice de tip politic și realitatea Crucii. Potrivit Sfântului Teofilact al Bulgariei, „ei nu înțeleseseră încă taina iconomiei lui Hristos, căci socoteau că izbăvirea este una lumească, nu duhovnicească”.
Mântuitorul Hristos Se apropie de ei în chip tainic, „dar ochii lor erau ținuți ca să nu-L cunoască” (Luca XXIV, 16). Această neputință de a-L recunoaște nu este una naturală, ci pedagogică. Sfântul Grigorie cel Mare afirmă că „Domnul nu li Se arată în chip cunoscut, pentru ca dorința lor să crească și, crescând dorința, să se aprindă dragostea”.
Un moment central al relatării îl constituie explicarea Scripturilor: „Și începând de la Moise și de la toți proorocii, le-a tâlcuit lor din toate Scripturile cele despre El” (Luca XXIV, 27). Această hermeneutică hristologică arată că întregul Vechi Testament converge spre Persoana și lucrarea Mântuitorului Hristos.
Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază că „Mântuitorul Hristos nu Se descoperă îndată, ci mai întâi luminează mintea lor prin Scripturi, pentru ca, învățându-se să vadă adevărul, să poată primi și vederea Lui”. Astfel, cunoașterea Fiului lui Dumnezeu începe prin ascultare și înțelegere duhovnicească.
Recunoașterea Domnului are loc în momentul frângerii pâinii: „Și a fost că, pe când ședea cu ei la masă, luând pâinea, a binecuvântat și, frângând, le-a dat lor. Și s-au deschis ochii lor și L-au cunoscut” (Luca XXIV, 30–31).
Sfântul Chiril al Alexandriei învață că „în frângerea pâinii li s-au deschis ochii, căci în aceasta se descoperă Hristos celor vrednici, în chip tainic și adevărat”. Prin urmare, Euharistia a devenit locul privilegiat al întâlnirii cu Hristos Cel Înviat.
Îndată Mântuitorul Hristos S-a făcut nevăzut trupește, pentru a Se face mai adânc văzut cu ochii inimii. Domnul Hristos nu mai este perceput prin simțuri, ci prin credință și în chip euharistic”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
