Centrul Cultural Sfântul Calinic de la Cernica
Centrul Cultural Sfântul Calinic de la Cernica se află în incinta Centrului Eparhial din Râmnicu Vâlcea. Clădirea acestuia a fost zidită de Sfântul Ierarh Calinic, la 1856, pe ruinele vechilor clădiri episcopale, arse la 27 martie 1847. Ea a găzduit Seminarul Teologic și Internatul acestuia, apoi tipografia și vechile cancelarii. A fost restaurată între anii 1963-1965, apoi între anii 20...-2010.
Incendiul care a cuprins Râmnicul la 27 martie 1847 a distrus întreaga reşedinţă episcopală și o bună parte din oraș. Paraclisul Casei Arhiereşti și Biserica Bolniță au fost singurele două clădiri din incinta Centrului Eparhial care au supraviețuit flăcărilor. Au ars atunci, chiar în Duminica Învierii, Catedrala Episcopală, clădirile administrative și anexele Seminarului Teologic, Biserica Toți Sfinții, Şcoala Naţională, BisericaSfântul Dumitru, hanuri, cârciumi, prăvălii şi multe case.
La 15 septembrie 1850, Sfântul Calinic de la Cernica a fost ales în scaunul vacant de Episcop al Râmnicului-Noul Severin. Hirotonia sa în arhiereu a avut loc la 26 octombrie 1850, iar înscăunarea s-a făcut la Craiova, întrucât reședința episcopală din Râmnic era încă părăsită, după incendiului din 1847. Îndată după înscăunare, Sfântul Calinic a început rezidirea întregului ansamblu episcopal de la Râmnic, astfel încât, la 1854, el a readus la locul ei reședința episcopală.
Actuala clădire, care adăposteşte Centru Cultural Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, a fost zidită de Sfântul Ierarh Calinic, la 1856, pe ruinele vechilor clădiri episcopale, arse la 1847. Zidurile acesteia sunt deosebit de groase, iar subsolul este amenajat sub formă de beciuri boltite, asemănătoare celor brâncovenești.
În vremea Sfântului Calinic, clădirea a găzduit Seminarul Teologic din Râmnicu Vâlcea şi Internatul acestuia, fiind împărţită în săli de clasă, bucătării şi dormitoare. Până spre 1930, clădirea a avut aceeași destinație.
Între anii 1963-1965, fiind deja învechită şi degradată, clădirea a fost restaurată complet, iar interiorul acesteia a fost recompartimentat. Tot acum s-au introdus încălzirea centrală, instalațiile sanitare și lumina electrică. În această perioadă, clădirea a fost cunoscută și sub numele de Vechea cancelarie.
În capătul de răsărit al clădirii au fost amenajate câteva apartamente, iar la mijlocul acesteia o sală pentru evenimente festive. Prin coborârea tavanelor, în mansardă au fost amenajate camere de locuit pentru personalul clerical, birouri administrative şi un depozit pentru arhiva veche. În partea de apus a clădirii au continuat să funcţioneze atelierele tipografiei şi arhiva.
Între anii .........., clădirea a fost complet restaurată și modernizată, astfel încât la data de ............ 2010 ea a fost inaugurată, în prezența PF ..........., devenind sediul Centrului Cultural Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica. Sala Iosif Episcopul a acestui centru cultural a găzduit până în prezent numeroase manifestări culturale, precum conferințe, simpozioane, lansări de carte, concerte de muzică bisericească și simfonică, spectacole de teatru și poezie etc.