Casa Arhierească

Nu se cunoaște încă nimic despre locul și forma clădirilor primei reședințe episcopale din Râmnic, întemeiată, precum se crede, în acest loc, de Episcopii Eftimie şi Mihail.

Voievodul Matei Basarab al Țării Românești (1632-1654), ctitor al Sfintelor Mănăstiri Govora, Dintr-un Lemn, Arnota și Mamu, unde a construit clădiri de mari dimensiuni, nu putea lăsa neajutată reședința episcopală din Râmnic. Se presupune, deci, că domnitorul a construit și în acest loc clădiri trainice.

Beciurile Casei Arhierești, în forma lor actuală, sunt asemănătoare, ca arhitectură și proporții, cu beciurile de la Sfintele Mânăstiri Dintr-un Lemn, Horezu și Brâncoveni, ceea ce ne îndeamnă să credem că acestea datează, dacă nu din vremea voievodului Matei Basarab (1632-1654), cel mai târziu de la 1739.

În timpul stăpânirii austriece în Oltenia (1718-1739), cele mai de seamă clădiri și puncte strategice din zonă, care puteau ajuta la apărarea şi stăpânirea noii provincii cucerite, au devenit sedii militare. Prin urmare, și reședința episcopală din Râmnic, așezată pe un loc înalt, în centrul orașului, a găzduit un regiment militar austriac.

Într-o stampă din 1731, inginerul Johan Weiss a schițat reședința episcopală din Râmnic, așezată la poalele dealului Capela, drept cea mai impunătoare clădire din oraș și cea mai bine întărită din punct de vedere strategic. Pe locul actualei Case Arhiereşti figura încă de atunci o clădire cu etaj, cu biserica lângă ea, ambele încadrate într-o incintă cu clădiri şi ziduri împrejmuitoare, fără etaje.

În timpul războiului turco-austriac din 1736-1737, atât biserica, cât şi Casa Arhierească și chiliile, făcute de primii episcopi ai Râmnicului și de evlavioșii domnitori ai Țării Românești, au fost arse și stricate din temelie, ca și o mare parte a orașului Râmnic.

Episcopul Grigorie Socoteanu (1749-1764), cel care la 1751 a rezidit Paraclisul Casei Arhierești, precum se vede și astăzi, a restaurat cu siguranță și Casa Arhierească, la etajul căreia se afla zidit Paraclisul.

Paraclisul Casei Arhierești și Biserica Bolniță sunt singurele două clădiri din cadrul reședinței episcopale care au supraviețuit incendiului din 27 martie 1847, care a distrus întreaga Episcopie și 0 bună parte din oraș. Au ars atunci, chiar în Duminica Învierii, Catedrala Episcopală, anexele Seminarului Teologic, Biserica Toți Sfinții, Şcoala Naţională, Biserica Sfântul Dumitru, mai multe hanuri, cârciumi, prăvălii, case etc.

Urmele primelor clădiri episcopale, ca și forma celorlalte clădiri, până la 1850, nu pot fi cunoscute cu precizie, întrucât peste ele s-au zidit de fiecare dată noi clădiri.

La 15 septembrie 1850, Sfântul Calinic de la Cernica a fost ales episcop de Râmnic. El a fost hirotonit arhiereu la 26 octombrie 1850, în Catedrala Mitropolitană din București. Instalarea în scaun a avut loc la 26 noiembrie 1850, la Craiova, întrucât reședința episcopală din Râmnic era pe atunci arsă.

Sfântul Ierarh Calinic a reconstruit întreaga reședință episcopală din Râmnic, păstrată cu mici modificări până astăzi. El a reconstruit în întregime Casa Arhierească, păstrând însă atât vechea ei temelie, cât și proporțiile și (poate) împărțirea interioară a acesteia. A mai zidit și Catedrala Sfântul Nicolae, clădirea Seminarului Teologic, casele monahale de lângă Biserica Bolniță și clădirile administrative.

Casa Arhierească zidită de Sfântul Calinic avea înfăţişare măreaţă în exterior, dar modestă în interior. Era compusă din parter şi etaj. Intrarea se făcea de la parter, prin două ganguri, unul aflat în partea de răsărit, despărţind beciul de trei camere, iar altul în partea de apus, despărţind alte trei camere de capătul de apus al beciului. Intrarea la etaj se făcea, cel mai probabil, pe o scară care pornea tot din aceste ganguri.

Precum se observă într-o stampă ulterioară acestei reconstrucții, Casei Arhierești i-au fost adăugate două intrări exterioare din lemn: una dinspre catedrală, ca scară de onoare, încadrată într-un hol pătrat și înalt, iar alta în partea de apus, pentru acces în coridorul de la etaj.

La 1889, în cadrul unor ample lucrări de restaurare, Episcopul Ghenadie Enăceanu (1886-1898) a consolidat și înfrumusețat Casa Arhierească și Paraclisul acesteia. Se crede că mobilierul de lemn și meşterii care au restaurant Casa Arhierească au fost aduși de Episcopul Ghenadie tocmai de la Viena. Deși modestă ca dimensiuni, fiind mobilată cu piese sculptate, podită cu parchet din lemn de cireş, încrustat cu romburi din alte soiuri de lemn, și împodobită cu stucatură și tapet, clădirea a fost numită și Palat.

Acum a fost construită intrarea dintre biserică, cea în formă de semicerc, din zid, iar etajul Casei Arhiereşti a fost împărţit în două părți, de un coridor longitudinal. Jumătatea de nord a etajului cuprindea coridorul şi cinci camere modeste, iar jumătatea dinspre biserică era împărțită în patru spații: antreu, salon oficial, bibliotecă și birou.

Între anii 1964-1965, în locul scării de lemn din intrarea principală, necorespunzătoare la acea dată, s-a construit o scară din marmură de Alunu și a fost împodobită cu scene reprezentative din viața Eparhiei Râmnicului, lucrate în mozaic. Tot acum s-a amenajat un nou balcon, deasupra intrării principale. La 1974 s-au făcut reparații radicale la acoperiș, fiind acoperit cu tablă de aramă.

Începând cu 8 iunie 2014, când Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, noul Arhiepiscop al Râmnicului, a fost întronizat, întregul ansamblu arhiepiscopal din Râmnicu Vâlcea a intrat într-un amplu proces de restaurare. Casa Arhierească, necorespunzătoare la acea dată, a intrat în mod firesc într-o etapă de restaurare și de înnoire.