„Asumarea Crucii reprezintă calea spre dobândirea luminii celei neînserate”, a spus Chiriarhul Râmnicului la Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci”
„Asumarea Crucii pe parcursul întregii vieți, prin lupta împotriva păcatului și prin cultivarea virtuților, devine condiția fundamentală pentru a putea primi cu adevărat bucuria Învierii. Astfel, creștinul este chemat să transforme întreaga sa existență într-un drum pascal, în care moartea față de păcat conduce la viața nouă în Hristos Cel Înviat”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 15 martie, la Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci” – Budești.
Înaltpreasfinția Sa a subliniat că „acest îndemn al Mântuitorului Hristos: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu VIII, 34) reprezintă chemarea lui Dumnezeu spre a ne orienta viața către lumina și bucuria Învierii. În Sfânta Cruce se arată paradoxul mântuirii: moartea a devenit izvor de viață. Crucea este dovada concretă a iubirii jertfelnice a lui Dumnezeu, Care Și-a arată dragostea Lui față de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani V, 8), spune Sfântul Apostol Pavel. „S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând… făcându-Se ascultător până la moarte, și încă moarte pe cruce” (Filipeni II, 7–8). Această deșertare de sine arată că iubirea lui Dumnezeu este una smerită și jertfelnică, care deschide calea spre Înviere, spre dobândirea luminii celei neînserate, a vieții veșnice. De aceea, Sfânta Crucea este inseparabilă de Înviere. Ea este poarta către lumină, „semn al biruinței”, ce exprimă iubirea care transformă suferința în slavă și moartea în viață.
Pentru nimic altceva decât pentru dobândirea vieții veșnice este necesar să se lepede omul de sine, să-și ia crucea și să urmeze Mântuitorului Hristos. Urmarea aceasta este posibilă deoarece Mântuitorul Însuși a parcurs drumul ascultării desăvârșite față de Dumnezeu Tatăl. Prin Cruce și Înviere, Domnul nostru Iisus Hristos a deschis calea unirii cu Dumnezeu.
Privim această urmare drept un urcuș continuu spre Dumnezeu, marcat de eliberarea de patimi și de dobândirea libertății duhovnicești. Este un progres nesfârșit către Dumnezeu, în care voința umană se supune voinței dumnezeiești prin curățirea de patimi și dobândirea iubirii, cum învață Sfântul Maxim Mărturisitorul. În această lumină, urmarea lui Hristos presupune asceză, discernământ și participare la Harul dumnezeiesc, conformarea vieții noastre cu firea umană restaurată prin Har. Calea vieții veșnice implică transformarea întregii ființe, orientarea spre sfințenie: „Fiți sfinți, pentru că Eu sunt Sfânt” (I Petru I, 16), astfel încât existența omului să devină participare la viața dumnezeiască prin Har”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
