„Lumina Învierii reflectată pe chipurile sfinților exprimă vocația omului la îndumnezeire și anticiparea stării eshatologice”
„Sfinții sunt martori ai Învierii prin viața lor. Asceza, rugăciunea și iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele au devenit expresii ale unei existențe deja ancorate în realitatea Împărăției lui Dumnezeu”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în cea de-a doua zi de Paști,la Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea, unde a fost prăznuit Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, ocrotitorul Eparhiei.
Înaltpreasfinția Sa a reliefat faptul că „Sfinții nu doar au crezut în Înviere, ci au trăit-o anticipat, printr-o viață eliberată de patimi și orientată către comuniunea cu Dumnezeu. De aceea, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica rămâne un model al sfințeniei trăite ca mărturie a Învierii în spațiul românesc, o „icoană vie” a lui Dumnezeu, care a purtat lumina vieții veșnice.
Încă din anii monahali petrecuți la Mănăstirea Cernica, Sfântul Ierarh Calinic a cultivat rugăciunea neîncetată, liniștea interioară și ascultarea, devenind un adevărat om al lui Dumnezeu. Rugăciunea nu era pentru el doar o practică, ci respirația sufletului său, izvorul din care se hrăneau toate celelalte virtuți.
Această viață de rugăciune l-a transformat în mijlocitor pentru ceilalți. Cei care îl căutau primeau nu doar sfaturi, ci și sprijin duhovnicesc, întărire și mângâiere. Rugăciunile sale erau simțite ca lucrătoare, aducând pace în sufletele tulburate și lumină în situații dificile. Astfel, încă din timpul vieții, el era perceput ca un sfânt a lui Dumnezeu.
Ca părinte duhovnicesc și păstor înțelept al Eparhiei Râmnicului, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica a unit viața contemplativă cu responsabilitatea pastorală și i-a chemat pe păstoriții săi la înnoirea vieții, care nu poate fi redusă la schimbări exterioare sau la simple reforme organizatorice. Ea presupune o transformare lăuntrică, o întoarcere a inimii către Dumnezeu, o redescoperire a sensului profund al existenței umane ca viață în comuniune. În acest sens, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica a devenit martor al lucrării Harului lui Dumnezeu în lume și un îndrumător al oamenilor pe calea mântuirii.
Ca păstor al Bisericii și episcop al Râmnicului, Sfântul Calinic s-a remarcat printr-o intensă activitate ctitoricească. El a ridicat și restaurat numeroase biserici și mănăstiri, locașuri în care omul se întâlnește cu Dumnezeu și își sfințește viața. Aceste ctitorii erau rodul unei iubiri jertfelnice pentru Biserică și pentru poporul credincios. Fiecare biserică ridicată devenea un loc de rugăciune, de comuniune și de înnoire spirituală.
Însă, mai presus de toate, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica a fost „ctitor de suflete”. Prin viața sa ascetică, prin cuvântul său plin de înțelepciune și prin exemplul personal, el a format conștiințe, a întărit credința și a călăuzit nenumărați credincioși pe calea mântuirii.
Rugăciunea sa neîncetată, postul aspru și smerenia profundă au fost temelia acestei lucrări duhovnicești. Din comuniunea sa vie cu Dumnezeu izvora o pace lăuntrică și o lumină care se transmiteau fiilor săi duhovnicești, pe care i-a îndrumat cu răbdare, i-a mustrat cu blândețe și i-a încurajat cu desăvârșită dragoste.
Sfântul Ierarh Calinic rămâne pentru Biserică un mare rugător și mijlocitor, o prezență vie în viața credincioșilor. Prin rugăciunile sale, el continuă să aducă lumină, pace și ajutor, arătând că iubirea se desăvârșește în veșnicie, în comuniunea cu Dumnezeu”, a încheiat Chiriarhul Râmnicului.
