„Învăţătura Sfântului Grigorie Palama distinge clar fiinţa lui Dumnezeu de energiile Sale necreate”
„Meritul Sfântului Grigorie Palama este acele de a fi precizat clar şi fără echivoc distincţia între fiinţa lui Dumnezeu, care rămâne incognoscibilă şi de nepătruns, şi energiile necreate, care sunt puteri, lucrări, manifestări ale fiinţei comune Persoanelor Sfintei Treimi, ce se comunică omului”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 31 martie, la Mănăstirea Cozia. Înaltpreasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie împreună cu Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Europei de Nord.
Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a reliefat și faptul că „Sfântul Grigorie Palama, elaborând învăţătura sa despre distincţia dintre fiinţa şi lucrările lui Dumnezeu, nu a făcut altceva decât să valorifice învăţătura patristică moştenită, oferind astfel o bază doctrinară experienţei mistice a Părinţilor isihaşti, să fundamenteze realitatea acestei experienţe pe o dogmă privind modul de existenţă a lui Dumnezeu. Sfântul Grigorie Palama este foarte atent să menţioneze că noi nu ne împărtăşim nici măcar de o părticică din fiinţa lui Dumnezeu.
Chiar dacă învăţătura Sfântului Grigorie Palama distinge clar fiinţa lui Dumnezeu de energiile Sale necreate, ele nu trebuie gândite ca separate de fiinţa lui Dumnezeu, „ca şi cum ele ar fi ceva propriu”, ci ca puteri inseparabile de fiinţa lui Dumnezeu prin care Acesta Se dăruieşte oamenilor, dar fără a se confunda unele cu altele.
Totodată, Sfântul Grigorie Palama, în scrierile sale, detaliază experienţa mistică şi ascetică a Părinţilor neptici, alături de care el a trăit în Sfântul Munte şi al căror strălucit reprezentat a fost, experienţă care nu este altceva decât Tradiţia continuă a răsăritului ortodox. La fel cum soarele luminează lumea prin strălucirea sa naturală, Dumnezeu luminează oamenii prin energiile naturale ale harului Său.
Învăţătura despre lumina dumnezeiască a ocupat, de la început, o poziţie centrală în teologia ortodoxă, iar Sfântul Grigorie Palama, în cuprinsul tuturor scrierilor sale, accentuează faptul că experienţa Luminii sau slavei dumnezeieşti, trăită de Părinţii isihaşti, este aceeaşi cu cea afirmată de Sfânta Scriptură şi de Sfinţii Părinţi. Întreaga Sfânta Scriptură şi teologia patristică folosesc numeroşi termeni şi expresii despre lumina dumnezeiască sau chiar Îl numesc pe Dumnezeu ca fiind lumină: „Întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalmul XXXV, 9); „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan VIII, 12); „Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El” (I Ioan I, 5).
După învăţăturile Sfântului Grigorie Palama, toţi cei ce susţin că Lumina dumnezeiască este un simbol se împotrivesc Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, adică sunt împotriva celor ce sunt purtători ai Tradiţiei Ortodoxe, întrucât Sfinţii Părinţi, atât în imnurile şi scrierile pe care le-au creat, o numesc inefabilă, necreată, veşnică, atemporală, neapropiată, fără hotar, infinită, nelimitată, invizibilă îngerilor şi oamenilor, frumuseţe arhetipală”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
