Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Pelerinajul de Florii este calea duhovnicească spre Săptămâna Sfintelor Pătimiri, în care punem început bun ascultării de Dumnezeu”

Pelerinajul a început la Biserica „Înălțarea Domnului” din cartierul Ostroveni al municipiului, unde Chiriarhul Râmnicului a sfințit ramurile de salcie care au fost oferite preoților și credincioșilor prezenți. În continuare, pelerinii au mers rugându‑se și intonând cântări specifice sărbătorii Floriilor.

La Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Ierarh Nicolae”, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a sfințit icoanele ce au fost oferite celor prezenți și a binecuvântat pelerinii, cărora le-a descoperit însemnătatea duhovnicească a pelerinajului:

„Astăzi întregul oraș a devenit Ierusalim duhovnicesc, prăznuind împreună taina cea mai înainte vestită de prooroci: Împăratul păcii intră în Ierusalim, șezând pe mânzul asinei, spre a păși pe drumul pătimirii celei de bunăvoie. Și noi am parcurs acest pelerinaj, adâncindu-ne inima în taina rugăciunii, pentru că unde se adună credincioșii în numele lui Dumnezeu, acolo El se sălășluiește în chip nevăzut. Am unit pe cale glasurile noastre într-o doxologie neîntreruptă și lacrimile într-o pocăință curățitoare, pentru ca rugăciunea să se înalțe ca tămâia înaintea tronului Celui Preaînalt.

Nu doar prin cuvânt și prin împreuna-călătorie am fost uniți, ci și prin Harul lui Dumnezeu, care ne oferă posibilitatea de a pregusta încă de aici arvuna Împărăției și bucuria comuniunii celei fără de sfârșit. Pelerinajul de Florii este un act liturgic de mare profunzime teologică, de intensă trăire duhovnicească și nu doar o evocare istorică, ci o chemare la înnoire spirituală și la pregătire pentru Săptămâna Sfintelor Pătimiri, un timp al contemplării iubirii jertfelnice a Fiului lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii.

Duminica Floriilor unește în mod paradoxal bucuria poporului care-L aclama pe Mântuitorul Hristos: «Osana, Fiul lui David!» și prevestirea suferinței pe Cruce. Întru aceasta se arată adâncul iconomiei tainei celei negrăite, căci Domnul Hristos merge de bunăvoie către Patima Sa, Se îndreaptă spre apusul Crucii, ca să răsară din mormânt cu lumină neînserată. Merge de bunăvoie, ca, prin ascultarea Sa, să vindece neascultarea lui Adam și să prefacă rușinea morții în slavă a Învierii. Ca o vestire a biruinței ce avea să vină, Domnul a mers la Ierusalim după ce l-a chemat din mormânt pe prietenul Său, Lazăr din Betania, mort de patru zile. Mai înainte de a Se coborî El Însuși în mormânt, a ridicat din stricăciunea morții pe Lazăr, pe care l-a chemat la lumină, ca un Stăpân al vieții. În această minune s-a arătat împletirea firilor: căci a lăcrimat ca om, dar a poruncit ca Dumnezeu, biruind legăturile morții, ca să arate că moartea nu este hotar de netrecut și să-i încredințeze pe ucenici înainte de poticnirea Crucii.

Cel Ce l-a chemat pe Lazăr din întuneric a intrat în Ierusalim spre a Se jertfi de bunăvoie, spre a pătrunde în întunericul morții, ca să-l lumineze dinlăuntru și să zdrobească moartea pentru totdeauna. Așadar, Învierea lui Lazăr a fost arvună, iar Învierea Domnului va fi plinătatea iconomiei mântuirii neamului omenesc. Fiul lui Dumnezeu a biruit păcatul și Se arată Stăpân al vieții, pentru ca noi, prin credință și lepădare de păcat, să putem primi viața veșnică, ce constă în cunoașterea și apropierea de Dumnezeu pe calea postului, prin rugăciune și prin virtuțile sufletului, spre a ne așeza în comuniune cu El, în Taina Sfintei Euharistii. Aceasta este viața veșnică: împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos și trăirea iubirii dumnezeiești în rugăciune și milostenie, pentru ca Harul Sfântului Duh să strălucească în faptele și în viața noastră.

Pentru aceasta, prin Taina Sfintei Spovedanii trebuie să ieșim din întunericul robiei păcatului și să ne luminăm sufletul cu strălucirea Harului, care dăruiește curaj și bucurie neclintită. Astăzi strigătul «Lazăre, vino afară!» răsună peste veacuri, pentru ca fiecare suflet îngropat în robia păcatului să audă glasul mântuitor și, luând ramuri în mâini, să-și curățească inima, spre a primi darul vieții veșnice.

Nu pentru întuneric și uitare l-a zidit Dumnezeu pe om, ci pentru slavă, pentru lumină și desfătare veșnică. De aceea, trupul și sufletul nostru trebuie să strălucească în lumina Harului și să trăiască în pacea nepieritoare a lui Dumnezeu. În acest sens, în ramurile sfințite și în cântările liturgice se ascunde chemarea la curățire, la trezvie și la statornicie în credință. Asemenea poporului care întâmpina pe Domnul în Ierusalim, suntem chemați să-L primim cu inimi curate și gânduri smerite, pentru ca această călătorie duhovnicească să ne pregătească pentru întâlnirea cu Domnul Hristos Cel Răstignit și Înviat.

Pelerinajul de Florii este, așadar, calea duhovnicească spre Săptămâna Sfintelor Pătimiri, în care punem început bun ascultării de Dumnezeu. Să privim timpul Săptămânii Sfintelor Pătimiri ca pe un prilej sfânt de adâncire în taina iubirii jertfelnice a lui Dumnezeu, ca pe un urcuș duhovnicesc, în care Deniile, citirea Evangheliilor și Prohodul Domnului constituie participarea la taina iubirii jertfelnice a Mântuitorului Hristos. Fiecare cântare liturgică a acestei săptămâni, fiecare rugăciune, fiecare metanie devine o școală a tăcerii și o tainică pregătire pentru întâlnirea cu Domnul Cel Răstignit și Înviat. Să trăim, așadar, în această săptămână priveghind în rugăciune și postind cu inima, nu doar cu trupul. Să postim cu mintea, păzind-o de risipire. Să postim cu ochii, ferindu-i de deșertăciune. Să postim cu inima, curățind-o prin smerenie.

Astfel, vom putea întâmpina noaptea Învierii ca oameni înnoiți, pregătiți să primim lumina Mântuitorului Hristos Cel Răstignit și Înviat, Care dăruiește pace și viață veșnică celor ce Îl urmează cu credință și statornicie. Apreciindu-vă dragostea și jertfelnicia cu care ați participat la acest pelerinaj, mulțumim tuturor acelora care au sprijinit organizarea acestei sărbători și rugăm pe Mântuitorul Hristos, Cel ce pe mânzul asinei a intrat în Ierusalim pentru a noastră mântuire, să vă răsplătească osteneala, să vă dăruiască prăznuire duhovnicească, sănătate, bucurie, pace şi multă mângâiere sufletească!”