Priveghere arhierească la Mănăstirea Hurezi în ajunul proclamării locale a canonizării Sfintei Cuvioase Matrona

Chiriarhul Râmnicului a reliefat în cuvântul de învățătură împărtășit stareților, obștii monahale, credincioșilor și pelerinilor prezenți la slujba privegherii, că „virtuțile Cuvioasei Matrona configurează un model viu, accesibil și profund ancorat în tradiția ortodoxă, oferind o sinteză între teologie și experiență, între interioritate și comuniune.
Sfințenia ei relevă o adâncă smerenie, care este rădăcina tuturor virtuților. Smerenia înseamnă puterea de a recunoaște prezența și lucrarea lui Dumnezeu în viața proprie. Prin smerenie, omul se deschide Harului dumnezeiesc. Sfânta Matrona a trăit această smerenie în ascultare și în slujire, arătând că adevărata înălțare vine prin coborârea inimii.
În același timp, ascultarea sa a fost expresia unei libertăți duhovnicești profunde. În tradiția ortodoxă, ascultarea nu anulează persoana, ci o împlinește, pentru că o așază în comuniune cu voința lui Dumnezeu. Prin ascultare, Cuvioasa Matrona a cultivat pacea inimii și unitatea comunității, devenind un model de echilibru și binecuvântare pentru obștea monahală.
Rugăciunea, la rândul ei, nu era pentru Cuvioasa Matrona doar rânduială, ci respirație. Era acea chemare lină a Numelui lui Dumnezeu, rostită uneori în cuvinte, alteori în tăcerea inimii. În această rugăciune, lumea nu era uitată, ci purtată cu mai multă durere și cu mai multă iubire înaintea lui Dumnezeu.
Și când au venit încercările, ea nu le-a întâmpinat cu împotrivire, ci cu o răbdare care avea în ea o lumină tainică. Nu pentru că nu ar fi simțit greutatea lor, ci pentru că, dincolo de durere, se sprijinea pe nădejde. Răbdarea ei era o așteptare liniștită a lui Dumnezeu.
Așadar, Sfânta Cuvioasă Matrona este chipul sfințeniei, smerite și adevărate, în care Dumnezeu Se face simțit în liniște”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.