„Rugăciunea pentru aproapele este însoțită de jertfă prin darul faptei”

Înaltpreasfinția Sa a reliefat faptul că „rugăciunea pentru ceilalți este înțeleasă în temeiul ei eclesiologic. Ca mădulare ale Trupului lui Hristos, credincioșii sunt organic legați întreolaltă. 
Sutașul prezentat în pericopa evanghelică a venit înaintea Mântuitorului și s-a rugat pentru sănătatea slugii sale, ca unul care era în mod sincer îndurerat de suferința aproapelui său, dar și cu deplina încredințare că Mântuitorul Hristos este Cel Care vindecă bolile sufletești și trupești.  
În rugăciunile pe care le facem unii pentru alții nu ne unim numai cu Dumnezeu, ci și între noi, într-o solidaritate care izvorăște din iubire și devine lucrătoare prin fapte de iubire: „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii (Ioan XIII, 34-35). 
Părintele Dumitru Stăniloae ne încredințează că rugăciunea deplină pentru celălalt este cea însoţită de durerea ta pentru el sau jertfa ta prin darul faptei tale. Căci numai în această stare de jertfă intru la Dumnezeu împreună cu Hristos, de la Care am primit puterea jertfei Lui. Trebuie să mă topesc de iubirea şi mila pentru celălalt în Dumnezeu şi în celălalt, pentru a mă împărtăşi de Dumnezeu Care e milă şi iubire.
Prin rugăciunea comună, Biserica îi introduce pe credincioși în comuniunea Preasfintei Treimi, deschizându-le totodată, perspectiva comunicării și comuniunii.
Rugăciunea creștinului trebuie să se întindă neîncetat, spre a cuprinde întreaga lume, precum se întâmplă în rugăciunea Bisericii. Toți sunt făpturile lui Dumnezeu. Iar Hristos S-a făcut Om pentru mântuirea tuturor”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.