„Preasfânta Născătoare de Dumnezeu rămâne chipul desăvârșit al omului unit cu Harul dumnezeiesc”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie la sărbătoarea cinstirii Icoanei Maicii Domnului „Prodromița”

Înaltpreasfinția Sa a arătat că „înainte de Întruparea Mântuitorului Hristos, Duhul Sfânt a zugrăvit, prin umbre și preînchipuiri, taina ei. Ea este scara lui Iacov, pe care Dumnezeu Se coboară spre om și omul este ridicat spre Dumnezeu. Ea este rugul aprins pe care Proorocul Moise l-a văzut în pustie arzând, fără a se mistui (Ieșirea 3, 2). Rugul aprins vestea taina Fecioarei care a primit în sânul ei focul dumnezeirii fără ca fecioria ei să fie vătămată, rămânând Pururea Fecioară. 
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este chivotul cel însuflețit, purtător nu al tablelor Legii, ci al Însuși Dătătorului Legii. Ea este poarta pecetluită prin care numai Domnul a trecut. Ea este muntele neumblat din care s-a desprins Piatra cea nefăcută de mână. Ea este lâna lui Ghedeon, care primește roua Harului, și toiagul lui Aaron, care înflorește mai presus de fire. Toate acestea sunt mărturii că Dumnezeu pregătea taina Întrupării Mântuitorului Hristos.
Dar taina Maicii Domnului nu se oprește la alegerea ei dintre toate neamurile. Măreția ei stă în deplina deschidere față de voia lui Dumnezeu. Prin smerenie a devenit mai încăpătoare decât cerurile, căci a primit în sânul ei pe Cel pe Care cerurile nu-L pot cuprinde. Curăția ei nu este numai fecioria trupului, ci transparența deplină a inimii pentru lucrarea Duhului Sfânt.
De aceea, icoana Maicii Domnului este o mărturisire a credinței în Dumnezeu, Care S-a făcut Om. Dacă Dumnezeu S-a arătat în trup, chipul Lui poate fi înfățișat; iar dacă Maica Lui a devenit părtașă acestei taine, chipul ei poate fi cinstit cu evlavie.
Privind icoana Maicii Domnului Prodromița, descoperim această taină a iubirii dumnezeiești. 
De-a lungul vremii, nenumărați credincioși au aflat înaintea acestei sfinte icoane mângâiere în necazuri, vindecare în suferințe și luminare în clipe de cumpănă. Dar cea mai mare minune rămâne schimbarea inimii.
Pictarea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița amintește de dorința unor oameni ai lui Dumnezeu de a așeza întreaga lor viață sub privirea și ocrotirea Maicii Domnului.
Cuvioșii monahi Nifon și Nectarie de la Schitul Prodromu din Sfântul Munte Athos, au purtat în inimă această dorință sfântă ca biserica schitului să primească icoana Maicii Domnului, ca semn al prezenței ei neîncetate și a mijlocirilor către Fiul ei.
Au încredințat această lucrare pictorului Iordache Nicolau din Iași, care era cunoscut pentru evlavia inimii sale. În tradiția Bisericii, icoana nu se naște numai din măiestria artistului, ci și din rugăciunea lui. Chipurile sfinților nu se zugrăvesc doar cu culori, ci și cu lacrimi, cu post și cu smerenie.
După ce a pictat veșmintele și celelalte părți ale icoanei, Iordache Nicolau s-a oprit înaintea chipurilor Maicii Domnului și ale Dumnezeiescului Prunc. Oricât s-a străduit, nu a izbutit să le redea așa cum le simțea în inimă. Conștient că frumusețea sfințeniei nu poate fi cuprinsă numai de iscusința omenească, a lăsat pensula, s-a rugat cu lacrimi și a acoperit icoana.
A doua zi, când a descoperit icoana, a rămas copleșit. Chipurile Maicii Domnului și ale Pruncului Hristos erau desăvârșite într-o frumusețe pe care nimeni nu și-o putea atribui. Tradiția Bisericii a păstrat această minune mărturisind că icoana fusese terminată în chip minunat, „fără mână omenească”.
De atunci, icoana Maicii Domnului Prodromița a devenit mijlocitoare a rugăciunilor preoților, monahilor și credincioșilor. Înaintea ei, nenumărate inimi au aflat mângâiere în necaz, lumină în vreme de nedumerire și putere în ceasul încercării.
Astfel, de-a lungul timpului, înaintea Sfintei Icoane Prodromița au venit mulțimi de credincioși purtând dureri, neputințe și rugăciuni nerostite, iar mulți au mărturisit ajutor primit în chip minunat.
Pentru aceasta, în anul 2015, a fost așezată în Catedrala Arhiepiscopală o copie a Icoanei Maicii Domnului Prodromița, ca semn al binecuvântării și al legăturii duhovnicești cu Sfântul Munte Athos și cu Schitul Românesc Prodromu. Prin prezența ei, credincioșii au primit un loc de rugăciune și de întâlnire cu dragostea mijlocitoare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Înaintea acestei icoane, numeroși pelerini își pleacă genunchii, își încredințează durerile și mulțumesc pentru binefacerile primite, simțind că Maica Domnului îi călăuzește neîncetat către Fiul ei, Domnul nostru Iisus Hristos. Astfel, această icoană este o prezență liturgică ce prelungește în viața Bisericii chemarea la rugăciune și la întărirea nădejdii în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
Ori de câte ori îngenunchem înaintea acestei icoane făcătoare de minuni, să ne apropiem cu inimă curată și cu nădejde neclintită. Să-i încredințăm Maicii Domnului bucuriile și durerile noastre, iar ea le va așeza înaintea Fiului ei”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.