Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Sfântul Ioan Botezătorul a fost om al vederii duhovnicești, al cărui cuvânt a izvorât din experiența nemijlocită a lucrării dumnezeiești”
„Sfântul Ioan Botezătorul a oferit prin viața sa măsura ascezei întemeiată pe lepădarea de sine și privirea duhovnicească către Dumnezeu”, a reliefat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în ziua prăznuirii ocrotitorului Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul” din municipiul Râmnicu Vâlcea.
Înaltpreasfinția Sa a arătat că „viața pustnicească a Înaintemergătorului și Botezătorului Domnului este expresie a libertății față de lume și a curăției interioare necesare primirii revelației divine. Retragerea în pustie a Sfântului Ioan a reprezentat modul de a-și păzi mintea neatinsă de tulburarea patimilor, încât a devenit un reper pentru monahismul răsăritean.
Totodată, Sfântul Ioan a fost om al vederii duhovnicești, al cărui cuvânt a izvorât din experiența nemijlocită a lucrării dumnezeiești. „Eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan I, 34). În lectura patristică, această afirmație nu se reduce la o recunoaștere exterioară, istorică, ci exprimă o vedere duhovnicească a Adevărului, Care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Momentul Botezului Domnului constituie punctul culminant al vederii duhovnicești a Sfântului Ioan. Astfel, acesta a fost învrednicit să vadă pe Duhul Sfânt coborându-Se „ca un porumbel” și rămânând peste Mântuitorul Hristos (Ioan I,32), o vedere care nu este una sensibilă, cu ochii trupești, ci o vedere transfigurată, o percepție luminată de harul dumnezeiesc.
Sfântul Grigorie Palama subliniază că Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului a fost învrednicit de această vedere deoarece mintea sa era deja luminată de Duhul Sfânt. De aceea, Sfântul Grigorie Palama afirmă că numai cel care participă la energiile dumnezeiești poate recunoaște lucrarea lui Dumnezeu în istorie. Astfel, vederea Duhului Sfânt la Iordan este expresia unei comuniuni prealabile cu Dumnezeu, nu un eveniment izolat, amintind de sfințirea sa încă din pântecele maicii sale (Luca I,15.41). Tresăltarea pruncului Ioan a fost o formă de vedere profetică anticipativă, o recunoaștere duhovnicească a prezenței Mântuitorului Hristos, Care Se afla încă în pântecele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Această sfințire prenatală explică, în viziunea palamită, continuitatea vederii duhovnicești a Sfântului Ioan de-a lungul întregii sale vieți. El nu devine văzător printr-un act punctual, ci crește într-o stare de transparență față de lucrarea lui Dumnezeu.
Un aspect esențial al vederii duhovnicești a Sfântului Ioan a fost și smerenia sa adâncă. Sfântul Ioan a văzut, a cunoscut mai mult decât alții, dar a vorbit foarte puțin despre sine. Astfel, El nu este doar „glasul celui ce strigă în pustie”, ci ochiul curățit printr-o asceză desăvârșită, care a fost învrednicit să vadă venirea Luminii și să o arate lumii. Vederea sa duhovnicească rămâne, în această perspectivă, o chemare permanentă adresată fiecărui creștin la curățire, luminare și mărturisire a Adevărului”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
