Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Mântuirea, a cărei vedere Dreptul Simeon o descrie a fi izbăvitoare, umple sufletul de iubirea și de viața care izvorăsc din Dumnezeu”
„Dumnezeu, împlinind cu adevărat întruparea Sa desăvârșită, S-a făcut pricina a toată mântuirea. Pentru a nu-l lăsa afară de Împărăția Cerurilor, ca unul care se îndoise de nașterea Fiului lui Dumnezeu dintr-o fecioară, după proorocia lui Isaia, Dumnezeu a pogorât asupra Dreptului Simeon „Duhul sfatului şi al puterii, Duhul cunoştinţei şi al bunei credinţe” (Isaia XI, 2-3), încât inima acestuia a ajuns lăcaș al gândirii la cele de sus şi al înţelepciunii, iar ochii săi au fost ațintiți către vederea celor mântuitoare”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la Praznicul Întâmpinării Domnului, în cadrul Sfintei Liturghii pe care a săvârșit-o la Parohia Gorunești din Protoieria Drăgășani.
Chiriarhul Râmnicului a subliniat că „păstrând gândul la cele dumnezeiești, viața Dreptului Simeon a însemnat o continuă înnoire, o creștere duhovnicească, pentru că, înaintea privirilor minții sale, se descoperea veșnicia nemăsurată, iar viața pământească a început să pară o scurtă călătorie în care toate asperitățile vieții pământești, ale bătrâneții sale, au fost netezite. Prin urmare, oricât ar încerca omul să se odihnească în lucrurile create de sub cer, numai prin smerita-cugetare și prin rugăciune către Mângâietorul tainic al lumii, el va afla odihna cea mult dorită a sufletului său. Faptul că rugăciunea Dreptului Simeon proclamă vederea Celui Care a făcut posibilă mântuirea arată că omul nu-și poate dori nimic mai mult decât acest lucru.
Totodată, cunoaștem că lucrarea lui Dumnezeu este săvârșită întotdeauna spre mântuirea oamenilor, însă Dreptul Simeon ne arată că aceasta poate fi inclusiv văzută de cei care o așteaptă priveghind.
Mântuirea, a cărei vedere Dreptul Simeon o descrie a fi izbăvitoare, este dorită nu pentru a scăpa de suferința neputințelor trupești, ci este aceea care umple sufletul de iubirea și de viața care izvorăsc din Dumnezeu, devenind arvuna pentru comuniunea vieții cerești. Dreptul Simeon a dorit mântuirea, a așteptat-o priveghelind, transformând sufletul său în lăcaș al Vistierului bunătăților, prin rugăciune, prin curățirea de patimi, prin lecturare textelor inspirate de Duhul Sfânt, printr-o smerenie adâncă, ca unul care nu se socotea vrednic de un asemenea dar ceresc. Așteptarea sa era, deopotrivă, noian de nădejde pentru toți aceia care doreau să se mântuiască, încât îl vedem însoțit și de oameni înduhovniciți, cum era proorocița Ana.
Și noi privim duhovnicește către taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu, spre plinirea, în chip smerit și în deplină ascultare, de către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Dreptul Iosif a celor rânduite în Legea Veche, dar, prin Taina Botezului, odată cu primirea Duhului Sfânt, am ieșit din întunericul neștiinței și am primit chemarea de a cunoaște taina cea mare a credinței cu privire la Fiul lui Dumnezeu întrupat, cum că „de la El şi prin El şi întru El sunt toate” (Romani XI, 36).
De aceea, în Biserică, prin stăruința în rugăciune și în lucrarea poruncilor lui Dumnezeu, omul ajunge să vadă și să se împărtășească cu adevărul și cu viața veșnică, pe care mai înainte doar le căuta”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
