Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Cuvintele sfinților sunt expresia trăirii vieții în Duhul Sfânt”

Înaltpreasfinția Sa a arătat că „avem privilegiul de a cunoaște viața Sfântului Ierarh Nicolae, faptele sale bineplăcute lui Dumnezeu și oamenilor, dar, mai ales, prin anaforalele liturgice, rugăciunile, cuvintele cu care s-a rugat împreună cu alți sfinții ai Bisericii. Rugăciunile cu care s-au rugat sfinții oferă un model de apropiere de Dumnezeu.

Totodată, cuvintele sfinților sunt expresia trăirii vieții în Duhul Sfânt, care, la Sfântul Ierarh Nicolae, s-a vădit prin pacea inimii, bucuria slujirii și a mărturisirii lui Dumnezeu, apoi prin blândețea și răbdarea cu care săvârșea faptele de milostenie.

Atunci când credinciosul se roagă cu aceste cuvinte, el se așază într-o tradiție vie. Rugăciunile poartă în ele densitatea unei gândiri teologice profunde, dar și simplitatea unei inimi care caută neîncetat prezența lui Dumnezeu. Prin rostirea cuvintelor cu care sfinții s-au rugat, creștinul se lasă modelat de ritmul lor interior.

Aceste cuvinte le regăsim în mărturisirea învățăturii de credință pe care Sfântul Ierarh Nicolae a făcut-o la Sinodul întâi ecumenic de la Niceea, împreună cu ceilalți sfinți și părinți episcopia care au participat acolo. De aceea, mărturisirea de credință, prima parte a Crezului, a devenit ea însăși o rugăciune. De altfel, experiența rugăciunii neîntreruptă, citirea Sfintei Scripturi și cunoașterea rugăciunilor cu care s-au sfinții din perioada primelor veacuri au contribuit la statornicia învățăturii de credință și au oferit Sfântului Ierarh Nicolae și altor sfinți curajul mărturisitor. Prin rugăciune, prin viața ascetică și înveșmântarea în strășucirea virtuților, Sfântul Ierrah Nicolae a trăit în duhul împărăției lui Dumnezeu. Episodul binecunoscut al ajutorării celor trei tinere lipsite de zestre arată delicatețea unei generozități ascunse, în care binefacerea nu caută recunoaștere, ci urmărește restaurarea demnității umane. Astfel, milostenia a devenit o participare la lucrarea iubitoare a lui Dumnezeu în lume.

Așadar, Sfântul Ierarh Nicolae a îmbinat fermitatea, arătată în mărturisirea dreptei credința la Sinodul întâi ecumenic, cu blândețea și milostenia, în activitatea sa pastorală.

Sfințirea vieții a fost, așadar, o lucrare continua. Prin rugăciune, milostenie, discernământ și mărturisire, Sfântul Nicolae arată că sfințenia este accesibilă tuturor celor care se deschid lucrării Duhului Sfânt”, a reliefat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.