Priveghere arhierească în cinstea Sfântului Ierarh Nectarie la Catedrala Arhiepiscopală

Chiriarhul Râmnicului a vorbit cu acest prilej despre viața și virtuțile Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul din Eghina și a accentuat că „este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai secolului XX. Viața sa adânc duhovnicească, încercările, smerenia și iubirea nebiruită pentru Hristos îl așază între marii ierarhi și părinți ai Bisericii, asemenea Sfântului Ioan Gură de Aur sau Sfântului Nicolae al Mirelor Lichiei.

Sfântul Ierarh Nectarie a fost un ierarh prigonit și smerit, dar biruitor prin răbdare și rugăciune, un teolog al inimii care a unit în sine erudiția teologică și trăirea isihastă, și un făcător de minuni prin care Dumnezeu a arătat că harul Său nu cunoaște hotar de timp sau de loc.

Vedem în viața Sfântului Nectarie cum lumina necreată a Duhului Sfânt luminează un chip omenesc transfigurat de suferință, credință și dragoste. Rugăciunea neîncetată, iubirea față de Maica Domnului și blândețea inimii i-au fost podoabe neclintite. Cuviosul Paisie Aghioritul mărturisea: „Sfântul Nectarie a fost încercat ca aurul în foc. A suferit defăimări, dar nu a defăimat. A fost lovit, dar nu a lovit. Prin aceasta s-a făcut prieten al lui Hristos.”

Această „prietenie cu Hristos” este esența sfințeniei: o unire a voinței omului cu voia lui Dumnezeu. Sfântul Nectarie a trăit această realitate, făcând din fiecare suferință o scară către îndumnezeire. Suferința l-a învățat că dragostea adevărată nu caută răsplată, ci se jertfește, după chipul Mântuitorului Hristos.

Astfel, viața Sfântului Nectarie a fost o epifanie a Crucii. El a primit toate încercările ca pe o împreună-pătimire cu Domnul, transformând durerea în rugăciune, fapt pentru care a primit darul facerii de minuni.

Minunile săvârșite de Sfântul Nectarie — vindecări de boli incurabile, ajutor în necazuri, pacea revărsată în inimile credincioșilor —sunt roade ale Harului dumnezeiesc, care a strălucit în sufletul său”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.