„Bunătatea și iertarea pe care tatăl le arată fiului reîntors în brațele părintești ne încredințează că semnul cel mai luminos al învierii omului rămâne iubirea”
„Șederea în păcat este moarte, iar oprirea păcatului vestește învierea. Pentru aceasta, cel care își vine în fire se smerește, aude tot mai clar chemarea lui Dumnezeu și înțelege că El „nu vrea moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu” (Iezechiel XXXIII, 11). Acest model de pocăință este așezat înaintea ochilor noștri sufletești în pericopa evanghelică a Întoarcerii fiului risipitor”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 16 februarie, la Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Ierarh Nicolae” din Râmnicu Vâlcea.
„După plecarea din casa tatălui, fiul cel mic a căutat o oarecare mângâiere în cele din lume, fie în mâncare și băutură, fie în plăceri trupești, fie în lăcomia după oarecare lucruri scumpe sau averi, risipind bogăția darurilor ce i-au fost încredințate, cu multă iubire, de către tatăl său.
Ajuns între argații care îngrijeau turmele de porci, fiul resimte lipsa hranei, prin neputința de a se putea înfrupta din roșcovele porcilor, însă suferința cea mai grea era absența iubirii, care făcea ca întreg spațiul să fie insuportabil. Totodată, necurăția morală, patimile, întinează, înăbușă sufletul omului, întunecă vederea duhovnicească, ca și întreaga lui viață, încât, dacă nu își vine în fire, cade în deznădejde.
Din fericire, acest lucru nu s-a petrecut în inima fiului cel mic. Amintirea bunăstării și a bunătăților din casa tatălui reaprind scânteia nădejdii în iubirea și în puterea milostivă, iertătoare, a părintelui.
Aceasta străpunge întunericul păcatului, iar tânărul și-a venit în fire și s-a așezat pe scara urcușului duhovnicesc, smerit și sincer, dorind, cu adevărat „înnoirea vieții” (Romani VI, 4). Asistăm, cu adevărat, la schimbarea vieții fiului deodată cu îndepărtarea de păcat, când, de altfel, începe lucrarea virtuților: a credinței și a nădejdii în iubirea milostivă a tatălui, spre care își îndreaptă pașii.
Tatăl aștepta smerit și răbdător întoarcerea fiului pe care o trăiește ca pe o revenire din moarte la viață, cu nemărginită bucurie.
Bunătatea și iertarea pe care tatăl le arată fiului reîntors în brațele părintești ne arată că semnul cel mai luminos al învierii omului rămâne iubirea. De aceeași iubire îl încredințează tatăl și pe fiul cel mare, căruia îi descoperă că iertarea este vindecătoare, întrucât mintea înlătură tot ceea ce este vătămător și devine curată, iar trupul își recapătă puterea.
Iertarea aduce cu sine eliberare sufletească, pentru că, înainte de toate, este lucrarea lui Dumnezeu în om”, a reliefat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
