IPS Varsanufie a săvârșit Vecernia din ziua de Paști la Catedrala Arhiepiscopală

Alături de Înaltpreasfinția Sa au fost prezenți părintele Nicolae Proteasa, Protoiereu al Protoieriei Râmnicu-Vâlcea și preoți din municipiu, care au citit Evanghelia în cele douăsprezece limbi.

După citirea Sfintei Evanghelii, Înaltpreasfinția Sa a rostit un cuvânt de binecuvântare, încredințându-ne că „ziua aceasta este Sărbătoarea Sărbătorilor, după cum mărturisește proorocul David din Vechiul Testament. Este ziua pe care a făcut-o Domnul, ca să ne veselim și să ne bucurăm întru ea.

Această zi a fost pregătită încă de la facerea lumii, întrucât atunci, când Dumnezeu i-a izgonit pe Adam și pe Eva din Rai, le-a făgăduit un Răscumpărător care va zdrobi capul șarpelui. Proorocia se împlinește astăzi, când Mântuitorul a rupt legăturile iadului, legăturile morții, înviind din mormânt, iar Învierea Sa este zălogul învierii noastre.

Am ascultat cu toții rostindu-se în douăsprezece limbi această evanghelie prin care se pomenește arătarea Mântuitorului, după Înviere. Ne amintim de  porunca pe care Mântuitorul le-a dat-o ucenicilor Săi:  Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numle Tatălui, al  Fiului și al Sfântului Duh (Matei XXVIII, 19). Mai mult,  amintește și de faptul că fiecare dintre cei doisprezece Apostoli a mers și a propovăduit, în toate colțurile pământului, Evanghelia lui Hristos, în locul lui Iuda fiind ales Matia.

Mântuitorul S-a arătat ucenicilor care se aflau în foișorul Cinei Celei de Taină, întrucât, mai înainte, se risipiseră, în afară de Ioan, așa cum le proorocise Domnul Hristos. Acolo stăteau cu ușile încuiate, de frica iudeilor care îl recunoscuseră pe Petru în curtea arhiereului Ana. După ce înviase, Mântuitorul Se arătase femeilor mironosițe care mergeau la mormânt, ca să ungă Trupul cu aloe și cu miresme, cum era obiceiul iudeilor, iar acestea îi anunțaseră pe Apostoli. Petru și Ioan au alergat la mormânt și au văzut giulgiurile puse deoparte, apoi s-au întors la foișor. Aici  erau zece dintre Apostoli, căci Iuda se spânzurase, iar Toma nu era cu ei. Mântuitorul a intrat prin ușile încuiate și toți s-au mirat și s-au bucurat în același timp. Când a venit Toma, i-au spus și lui: Am văzut pe Domnul! A înviat  așa cum ne-a spus! Toma s-a îndoit: Dacă nu voi vedea în palmele Lui semnul cuielor, dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede! .

Peste opt zile, Mântuitorul va intra din nou în foișor și-i va spune lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele! Adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios! Iar Toma I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! Mântuitorul S-a arătat în mai multe rânduri ucenicilor Săi: când S-a arătat la Marea Galileii, când au prins mulți pești, tot la Marea Galileii, când L-au văzut viu și când Petru, apăsat de lepădarea sa din curtea arhiereului Ana, a alergat la El.

Mântuitorul va rămâne alături de ucenicii Săi timp de patruzeci de zile, iar în a patruzecea zi Se va înălța. În acest răstimp, Mântuitorul S-a arătat înaintea sutelor de oameni, cam cinci sute, după cum ne arată cartea Faptele Apostolilor.

Când Mântuitorul a înviat, au înviat mulți dintre morții iudeilor. Aceștia umblau pe străzi și oamenii se cutremurau, văzându-i.

Sărbătoarea aceasta, Sărbătoatea Sărbătorilor, este amintită în fiecare duminică, pentru că Învierea Domnului a avut loc duminica, în prima zi a săptămânii. Duminica a fost numită Ziua Domnului, devenind ziua de odihnă pentru creștini. în această zi, Dumnezeu a restabilit creația Lui, a redat omului posibilitatea de a vorbi cu El. Până atunci, doar proorocii Îl puteau asculta pe Dumnezeu. Așadar, duminica rememorează acest eveniment din istoria mântuirii neamului omenesc. Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare, prin faptul că Dumnezeu ne dă posibilitatea de a gusta din bucuria Raiului.

Dumnezeu să ne dăruiască și nouă această bucurie care să fie nesfârșită!”.