„Maica Domnului este izvorul bunătății și al milostivirii către toți cei care îi cer ajutorul”, a spus IPS Varsanufie la hramul Mănăstirii Antim

Praznicul Izvorul Tămăduirii reprezintă și unul dintre hramurile bisericii mănăstirii, iar sărbătoarea din anul acesta a fost binecuvântată prin prezența și slujirea Părintelui Arhiepiscop.

În cuvântul de învățătură adresat părinților slujitori și pelerinilor, Înaltpreasfinția Sa a precizat că „a rânduit Biserica, astfel încât, după cele două  praznice mari care fac început și desăvârșire lucrării de mântuire a Domnului nostru Iisus Hristos, să fie o sărbătoare în cinstea Maicii Domnului. Prin ea, Cerul S-a pogorât pe pământ, devenind ușa prin care Mesia a venit în lume, chivotul cel sfânt în care, așa cum arată dumnezeieștii Părinți, ca de porfiră S-a țesut Trupul Domnului nostru Iisus Hristos. Dacă după Nașterea Domnului, următoarea zi este sărbătoarea Soborul Maicii Domnului, iată că, la câteva zile după Sărbătoarea Învierii Domnului, în vinerea Săptămânii Luminate, facem pomenirea unei sărbători care s-a statornicit încă din secolele al IV-lea și al V-lea, Izvorul Tămăduirii. Această sărbătoare a luat naștere în urma unei minuni a Maicii Domnului care este izvorul bunătății și al milostivirii către toți cei care îi cer ajutorul”.

Chiriarhul Râmnicului a relatat minunea descoperirii izvorului cu apă tămăduitoare de către împăratul Leon, înainte de a ajunge pe tronul Imperiului Bizantin, precum și cinstirea acordată în cursul istoriei acelui spațiu binecuvântat de către Milostivul Dumnezeu: „Din izvorul cu apă tămăduitoare s-au vindecat împărați și dregători imperiali, dar și mulțime de oameni simpli care și-au așezat nădejdea redobândirii sănătății trupești în ocrotirea și mângâierea Maicii Domnului. Așa s-a vindecat și împăratul Justinian care, drept mulțumire, a ridicat o nouă biserică în secolul al șaselea, iar mai târziu, tot în urma unei vindecări, biserica a fost reconstruită de către împăratul Andronic. Minunile săvârșite la acest izvor cu apă tămăduitoare au continuat și în perioada în care cetatea Constantinopolului era asediată, apoi până în zilele noastre, întrucât numeroși creștini aduc mărturii despre puterea tămăduitoare a acelor ape”.

„Să-L rugăm pe Preabunul Dumnezeu și pe Preacurata Sa Maică să ne aibă în paza lor totdeauna, să ne întărească în credință, să dea vindecare sufletelor și trupurilor noastre”.

După Sfânta Liturghie, Părintele Arhiepiscop a săvârșit slujba de sfințire a Aghiasmei mici, la finalul căreia a subliniat că apa sfințită lucrează în multe feluri, după cum ne încredințăm din ectenia și rugăciunea sfințirii.