Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Rugăciunea este expresia cea mai profundă a iubirii pentru cei adormiți”
„Rugăciunea pentru cei adormiți este o datorie a fiecărui creștin, izvorâtă din marea poruncă a iubirii și din adevărul de credință al Evangheliei, pentru că Mântuitorul Hristos „stăpânește și peste morți și peste vii“ (Romani XIV, 9)”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, sâmbătă, 22 februarie, la Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea, unde a săvârșit Sfânta Liturghie și Slujba Parastasului.
Înaltpreasfinția Sa a accentuat că „practica rugăciunii și a pomenirii celor adormiți întru nădejdea Învierii este atestată de mărturii apostolice și patristice, iar în Sfânta Scriptură, încă din Vechiul Testament, întâlnim mărturia lui lisus Sirah, în cartea înțelepciunii sale (VII, 35), unde spune: „dărnicia ta să atingă pe toți cei în viață, și chiar morților fă-le parte de ea“. Astfel, s-a creat tradiția pomenirii celor mutați la viața cea veșnică, pentru că cei care au crezut în Mântuitorul Hristos au trăit cu nădejdea Învierii. De altfel, moartea era privită drept starea de odihnă, călătorie sau trecere, cum ne încredințează Sfântul Ioan Gură de Aur: „Moartea nu este în definitiv decât o odihnă, o călătorie, o trecere de la o stare nedesăvârșită la una desăvârșită”, pentru că „avem numeroase garanții ale Învierii”. În această nădejde a Învierii, Biserica a rânduit să fie săvârșite rugăciuni și slujbe special rânduite pentru cei adormiți, arătând că rugăciunea este expresia cea mai reală și profundă a iubirii pentru cei mutați la viața cea veșnică.
Despre această practică a rugăciunii amintește Sfântul Ciril al Ierusalimului, când spune: „noi ne rugăm pentru Sfinții Părinți și episcopi adormiți și, în scurt, pentru toți cei mutați înainte de noi, crezând că vor dobândi cel mai mare folos sufletele pentru care se face rugăciunea la jertfa sfântă și preaînfricoșătoare ce este pusă înainte”, iar Sfântul loan Damaschinul considera că rugăciunile pentru cei adormiți săvârșite la Sfânta Liturghie au „un folos cât se poate de mare pentru sufletele la care se referă rugăciunea Sfintei și Înfricoșatei Jertfe care este pusă înainte”.
Nu doar rugăciuni a rânduit Biserica pentru înveșmântarea celor adormiți în lumina cea neînserată a Împărăției Cerurilor, ci a îndemnat pe cei rămași în viață să facă tot ce le stă în putință pentru a-și arăta grija lor față de sufletele celor adormiți prin milostenie, prin ajutorarea celor săraci și a văduvelor, a celor năpăstuiți și a celor aflați în suferință. Aceste fapte de milostenie reprezintă nu doar o împărțire a bunurilor, ci sunt modalități de întărire a comuniunii și, totodată, cei care se bucură de milostenia făcută în numele celui adormit are datoria de a se ruga pentru acesta, cerând milostivirea lui Dumnezeu.
De o importanță deosebită rămân rugăciunile pentru cei adormiți săvârșite la Sfânta Liturghie și, spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „căci nu în zadar ne rugăm pentru ei Mielului înjunghiat Care spală păcatul lumii, ca să le dea lor o anumită ușurare. Nici cel ce stă în fața jertfelnicului nu strigă zadarnic în timpul înfricoșătoarei Taine: să ne rugăm pentru toți cei ce au murit întru Hristos și pentru cei care îi pomenesc pe ei. Căci dacă nu s-ar face pomenirea lor, nici aceste cuvinte nu s-ar afla aici. Fiindcă slujbele noastre au fost rânduite prin Sfântul Duh”.
Așadar, taina vieţii, ca şi taina morţii, sunt mai presus de înţelegerea noastră, însă avem datoria de a ne ruga pentru cei adormiți, pentru că acesta este un act de credință și iubire, în care cerem ca ei să se odihnească în lumina cea neînserată a Preasfintei Treimi”, a reliefat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
