„Praznicul Nașterii Domnului este praznicul bucuriei împlinirii așteptării pentru ca Hristos Domnul să Se nască în sufletele noastre”

Nașterea Domnului din puterea Duhului, Care o umbrește pe Fecioara Maria, devine temelia nașterii noastre celei de-a doua de la Sfântul Duh, naștere de care avem nevoie pentru viaţa noastră cea nouă: „Din Sfânta Fecioară s-a născut trupul dumnezeiesc, plăsmuit negrăit în Sfânta Fecioară, neţinând seama de legile firii. Căci n-a avut lipsă de o aducere în fiinţă prin sămânţă întâiul născut dintre sfinţi, începătura celor ce au primit naşterea a doua din Dumnezeu prin Duhul, despre care s-a spus limpede: Care nu din sânge, nici din voia trupului, ci din Dumnezeu s-au născut (Ioan I, 13)”. Dacă Fiul lui Dumnezeu nu S-ar fi născut de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, nu ar fi fost posibilă această nouă naştere a oamenilor, ea fiind posibilă doar prin naşterea Fiului spre înfierea omului. Făcându-Se om ca noi, ne-a eliberat de robia celui rău, făcându-ne fii ai Tatălui prin renașterea noastră întru El prin Duhul Sfânt. Cel după chipul Căruia am fost creați este Cel Care ne renaște pe noi spre viața în Duhul Sfânt, adică spre viețuirea noastră veșnică în comuniune cu Dumnezeu: „Ci Ziditorul lumii, Care a zidit pe om de la naşterea lui, vă va da ca un milostiv iarăşi duh şi viaţă” (II Macabei VII, 23). 

Sfântul Atanasie cel Mare, vorbind despre înomenirea Fiului lui Dumnezeu, arată în mod vădit faptul că nu pentru alt motiv a luat trup Cuvântul, ci doar pentru curățirea și îndumnezeirea firii omenești: „Astfel a luat trupul omenesc, ca, înnoindu-l în calitate de Făcător, să-l îndumnezeiască în Sine, şi aşa să ducă în Împărăţia Cerurilor pe toţi după asemănarea Aceluia. Dar nu s-ar fi îndumnezeit omul unindu-se tot cu o creatură, deci, dacă Fiul n-ar fi fost Dumnezeu adevărat. Nici n-ar fi îndrăznit omul să stea în faţa Tatălui, dacă n-ar fi Cuvântul prin fire şi adevărat al Lui, Cel ce a îmbrăcat trupul. Şi precum nu ne-am fi eliberat de păcat şi de blestem, dacă trupul pe care l-a îmbrăcat Cuvântul n-ar fi fost trup omenesc — căci nu avem nimic comun cu ceea ce ne este străin — aşa nu s-ar fi îndumnezeit omul dacă Cuvântul Care S-a făcut trup n-ar fi fost prin fire din Tatăl şi cu adevărat şi propriu al Lui. Căci de aceea s-a făcut această unire, ca omul prin fire să se unească cu Cel prin fire Dumnezeu şi mântuirea omului şi îndumnezeirea lui să fie sigură. Deci cei ce tăgăduiesc că Fiul este prin fire din Tatăl şi propriu fiinţei Lui să tăgăduiască şi că a luat trupul adevărat omenesc din Pururea-Fecioara Maria. Căci n-am mai fi avut niciun folos nici dacă Cuvântul n-ar fi fost Fiul prin fire şi adevărat al lui Dumnezeu, nici dacă n-ar fi fost trup adevărat cel pe care l-a luat”.