„Asumarea Crucii martiriului a fost pentru Sfântul Mina semnul dragostei pentru Dumnezeu, al credinței mărturisitoare, dar şi al nădejdii depline în Înviere”

Înaltpreasfinția Sa a accentuat în cuvântul de binecuvântare împărtășit preoților și credincioșilor că „Mântuitorul Hristos pătimeşte împreună cu sfinții mucenici. „Pildă v-am dat, ca precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi”, a spus Domnul nostru Iisus Hristos, chemându-ne la o trăire în Duhul Sfânt. Sfântul Mina a avut convingerea că fără luptă nu există cununi, că fără cruce nu există slavă, că fără moarte nu există Înviere, pentru că din crucea lui Hristos izvorăşte harul mântuitor şi că toţi cei care participă la patima şi la moartea Mântuitorului Hristos au parte şi de înviere, şi de viaţa împreună cu Dumnezeu. El s-a asemănat în adevăratul sens al cuvântului cu Cel după chipul Căruia a fost creat, cu Hristos, împreună cu Care se bucură de bunătăţile cereşti. 

Cuvintele Mântuitorului Hristos: „Eu sunt Învierea şi Viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac”, au găsit un ecou deplin în conştiinţa şi în inima sfântului mucenic. În mijlocul chinurilor, el îşi ridica privirea spre Dumnezeu spunând: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul” şi „nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine eşti”, precum şi altele asemenea care întăresc răbdarea şi curajul.

Credinţa de neclintit şi de neînfrânt a mucenicului în Dumnezeu şi nădejdea comuniunii cu El în viaţa cea veşnică și-au găsit cea mai înaltă expresie în jertfa acestuia. Asumarea Crucii martiriului a fost pentru Sfântul Mina semnul dragostei pentru Dumnezeu, al credinței mărturisitoare, dar şi al nădejdii depline în Înviere și viața veșnică. Acceptând crucea, omul pătimeşte şi se răstigneşte împreună cu Hristos şi, prin urmare, va fi părtaş al Învierii Lui. În momentul martiriului, sfântul a avut certitudinea de a nu fi singur, ci Hristos Cel înviat, biruitorul morţii, „Cel ce singur are nemurire”, pătimea împreună cu el şi îl întărea, făcând posibilă, ca și în cazul Sfântului Mucenic Ștefan, descoperirea tainelor dumnezeiești prin vederea celor cerești, frumuseţea slavei lui Dumnezeu, ale Cărui străluciri sunt „cu totul de neexprimat şi de nedescris”, neputând fi văzută prin ochi trupeşti. În acest sens, Sfântul Mina ne încredințează că martirii sunt expresia faptului că Biserica se găseşte mereu în starea eshatologică începută cu Hristos şi care se va termina cu venirea Fiului Omului, însoţit de martiri, în ziua Judecăţii. Însă creştinii nu mărturisesc doar atunci când sunt prigoniţi, ci ei trebuie să fie mărturisitori ai lui Dumnezeu prin împodobirea în virtuți a vieții lor și păzirea poruncilor dumnezeiești, pentru că, spune Domnul: „Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui”. Mărturisirea dragostei față de Dumnezeu și față de aproapele, curăţia morală, pomenirea continuă a lui Hristos şi trezvia duhovnicească sunt la îndemâna fiecăruia dintre noi”, a arătat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.