Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Cu cât omul se apropie de Dumnezeu, cu atât cunoaște adevărul despre sine”
„Sfânta Crucea este taina în care se descoperă iubirea lui Dumnezeu pentru om și adevărul despre vocația omului la comuniunea cu Dumnezeu. Ea nu poate fi înțeleasă despărțită de Întruparea Fiului lui Dumnezeu, de Învierea Sa și de lucrarea continuă a Harului în Biserică”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 20 septembrie, la Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea.
Înaltpreasfinția Sa a reliefat faptul că „Sfânta Cruce trebuie înțeleasă ca expresie a iubirii jertfelnice a Mântuitorului Hristos. Pe Cruce s-a arată că iubirea adevărată nu este simpla afirmare a propriei persoane, ci ieșire din sine pentru celălalt. Mântuitorul Hristos a primit să pătimească pentru mântuirea noastră, într-o deplină dăruire, iar în această dăruire se revelează iubirea Sfintei Treimi și chemarea omului la o existență întemeiată pe comuniune.
Păcatul este, în fond, refuzul acestei comuniuni. Omul păcătos caută să se închidă în sine și să-și găsească în propria suficiență sensul existenței. Dar omul nu poate deveni deplin prin închiderea în sine, pentru că este creat după chipul lui Dumnezeu și destinat comuniunii cu El și cu semenii.
De aceea, Crucea Mântuitorului Hristos deschide din nou această comuniune.
Când Domnul a spus: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze”, El nu cere omului distrugerea persoanei sale. Lepădarea de sine nu înseamnă negarea persoanei, ci lepădarea acelei forme de existență în care omul se închide egoist în sine și refuză iubirea lui Dumnezeu.
În acest sens, omul este chemat să se lepede de egoism pentru a se regăsi în comuniune, iar asumarea Crucii este lucrarea prin care își deschide libertatea către Harul lui Dumnezeu.
De aceea, cel ce voiește să-I urmeze Mântuitorului Hristos este chemat să-și ia crucea, ca formă a dăruirii sale lui Dumnezeu. Cu cât omul se dăruiește lui Dumnezeu, cu atât începe să descopere adevărata adâncime a persoanei sale. Căci Dumnezeu nu primește dăruirea omului pentru a-l sărăci, nici nu-i cere lepădarea de sine pentru a-i nimici libertatea, ci pentru a-l elibera de tot ceea ce îl împiedică să fie în comuniune cu El.
Omul continuă să voiască, să aleagă, să lucreze și să iubească, dar începe să facă toate acestea în lumina lui Dumnezeu. Voința lui nu mai este întoarsă numai către sine, ci devine capabilă de comuniune, iar comuniunea este locul în care persoana se împlinește. Chipul lui Dumnezeu din om se descoperă tocmai în capacitatea de a iubi și de a se dărui. El are nevoie de Dumnezeu și de aproapele nu pentru că ar fi o ființă lipsită de valoare, ci pentru că aceasta este însăși structura existenței sale.
Totodată, Dumnezeu este Izvorul vieții noastre și, în același timp, ținta către care tinde întreaga noastră ființă. De aceea, cu cât omul se apropie de Dumnezeu, cu atât cunoaște adevărul despre sine”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
