Hramul Mănăstirii Cozia

Biserica Ortodoxă prăznuiește a doua zi după Pogorârea Sfântului Duh, adică în Lunea Rusaliilor, pe Dumnezeu Cel Unul în fiinţă şi întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Credinţa în Preasfânta Treime este învăţătura principală a Bisericii Ortodoxe. Ea a fost descoperită în Sfânta Scriptură şi formulată apoi de Sfinţii Părinţi ai Bisericii la primele două Sinoade Ecumenice, în Simbolul de credinţă niceo-constantinopolitan (381), pe care îl mărturisim în fiecare duminică şi sărbătoare la Sfânta Liturghie.

„Sfinţii Părinţi şi teologii Bisericii au explicat, în scrierile lor, dreapta învăţătura  despre Sfânta Treime: Dumnezeu Tatăl este Nenăscut și Nepurces din veci, Dumnezeu Fiul este Născut din veci din Tatăl, iar Dumnezeu Duhul Sfânt purcede din veci din Tatăl. Persoanele Sfintei Treimi S-au revelat în istoria mântuirii neamului omenesc încă de la facerea lumii, de aceea, Sfântul Vasile cel Mare, atunci când vorbește despre contribuția Sfintei Treimi la facerea lumii, spune că Tatăl a făcut lumea prin Fiul, în Duhul Sfânt. Sfântul Ioanichie cel Mare, ne învață  în rugăciunea care îi poartă numele că «Nădejdea mea este Tatăl…», pentru că Tatăl este nădejdea omului și fără Tatăl nimic nu putem face; «…scăparea mea este Fiul…», pentru că Fiul este Cel Care a mântuit lumea și El ne-a scăpat din robia păcatului și a diavolului; «…acoperământul meu este Duhul Sfânt», pentru că sfințește viața noastră, ne ocrotește și ne apără.  Dacă în raporturile dintre Persoanele Sfintei Treimi, Tatăl este Nenăscut, iar Fiul este Născut din veci, Tatăl este Nepurces din veci, iar Duhul Sfânt a izvorât din veci din Tatăl, în raport cu lumea, Tatăl este Cel Care a creat lumea, Fiul este Cel Care a mântuit lumea, iar Duhul Sfânt este Cel Care sfințește lumea”, a reliefat Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie, în cuvântul de învățătură rostit după citirea Sfintei Evanghelii.

Cunoașterea învățăturii despre Sfânta Treime, ca și a celorlalte dogme ortodoxe, este o datorie a fiecărui credincios pentru întărirea și statornicirea credinței și împlinirea poruncilor Domnului Hristos, a mai spus Înaltpreasfinția Sa.

„Este necesar să cunoaștem Sfânta Scriptură și învățăturile Sfinților Părinți pentru că au venit vremuri de mărturisire. Vedem cum, în multe locuri de pe pământ, sunt creștini care își dau viața pentru credința lor și devin mucenici, așa cum au fost mucenicii primelor veacuri. Nu trebuie să ne speriem, ci trebuie să mărturisim cu mult curaj pe Domnul Hristos. Dacă citim Viețile Sfinților ne cutremurăm de curajul pe care l-au avut, dar trebuie și să conștientizăm că viața aceasta este atât de scurtă, încât ne uităm în urma noastră, orice vârstă am avea, și le vedem pe toate că au trecut de parcă erau ieri, că toate sunt «umbră și vis», precum spune cântarea de la slujba prohodirii. Astfel, este important să nu uităm nicicând că viața noastră este darul lui Dumnezeu și că numai dacă umblăm pe calea Lui, aflăm viața cea veșnică, pentru că El este «Calea, Adevărul și Viața», și numai așa ajungem la Dumnezeul Cel adevărat. De aceea, sărbătoarea aceasta, care este sărbătoarea iubirii, căci Dumnezeu este iubire, ne cheamă la împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Mai întâi de toate la iubirea semenilor cu iubirea cu care Domnul Hristos ne iubește pe noi, iar iubirea lui Dumnezeu este o iubire sfântă, jertfelnică. Apoi, noi trebuie să fim fii ai păcii, să nu căutăm cearta, sau să întoarcem răul cuiva. Spun dumnezeieștii Părinți că, atunci când cineva ne face rău și noi îl vorbim de bine sau îl binecuvântăm, nu se poate ca acela să nu se smerească pentru dragostea pe care o avem. Biserica nu are rugăciuni de blestem pentru cei care vrăjmășesc, ci, dimpotrivă, rugăciuni prin care ne rugăm lui Dumnezeu ca nu cumva noi să fi greșit cu ceva și astfel să-l întoarcă cu dragoste asupra noastră. Ca să urmăm calea Evangheliei Lui, Domnul Hristos ne cheamă la pocăință, care nu înseamnă să mergi la o anumită grupare religioasă, ci să îți pară rău de păcatele săvârșite. Toate aceste porunci ale Mântuitorului nu sunt greu de îndeplinit, dar ele ne asigură Împărăția lui Dumnezeu”, a evidențiat Chiriarhul Râmnicului.

               La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Arhiepiscop Varsanufie a acordat „Crucea Râmnicului”, cea mai înaltă distincție a Arhiepiscopiei Râmnicului, părinților arhimandriți Laurențiu Popa, starețul Mănăstirii Stănișoara, și Sava Pleșa, starețul Mănăstirii Antim-Troianu, pentru lucrarea duhovnicească împlinită cu multă jertfelnicie în obștile monahale. 

Biserica Mare a Mănăstirii Cozia este una dintre cele mai frumoase mănăstiri din sud-estul Europei, care se remarcă prin lucrările originale, arhitecturală și artistică de mare valoare, ce integrează caracteristicile stilului bizantin cu cele ale arhitecturii balcanice și ale artei autohtone a zidirii bisericilor în secolele al XIII-lea și al XIV-lea. Pictura din pronaos și într-o mică parte din naos și altar datează din secolul al XIV-lea, fiind considerată al doilea ansamblu pictural din Țara Românească, ca vechime, după cel de la Biserica domnească din Curtea de Argeș. Pictura naosului și altarului a fost refăcută în epoca brâncovenească, între anii 1704-1705.