„Dumnezeu ne învață să fim smeriţi, pentru că Însuși Mântuitorul S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte”
„Dumnezeu n-a ascultat cuvintele rostite cu mândrie, ci s-a uitat în inima celui care le rostea, şi aceasta era trufașă, chiar osânditoare față de acest vameș și, de aceea, s-a îndurat de vameș, a cărui rugăciune a aflat-o smerită şi înfrântă”, a subliniat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie în Duminica Vameșului și a Fariseului.
„În această pericopă evanghelică, vameşul a dobândit harul lui Dumnezeu, pentru că a fost smerit, iar Dumnezeu „mângâie pe cei smeriţi” (II Corinteni VII,6).
Înaltpreasfinția Sa a așezat în inima credincioșilor cuvântul Cuviosului Nichita Stethatos care accentua că „smerenia vine din inima zdrobită și stă în duh de smerenie, așa cum spune Psalmistul David: «Duhul umilit, inima înfrântă și smerită, Dumnezeu nu le va urgisi»”.
„Învățați-vă de la Mine, căci sunt blând și smerit cu inima” (Matei XI, 29), a spus Domnul nostru Iisus Hristos Care „S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce" (Filipeni II,8).
Despre valoarea smereniei îl încredințase Domnul și pe proorocul Isaia când i-a spus că este „cu cei smeriţi şi înfrânţi, ca să învioreze pe cei cu duhul umilit şi să îmbărbăteze pe cei cu inima frântă" (Isaia LVII,15).
Părinții Bisericii ne învață că este de folos mântuirii noastre nimicirea părerii de sine fariseice şi înrădăcinarea în inimă a tânguirii de pocăinţă a vameşului, după cum Mântuitorul Hristos spunea: «Oricine se va înălța pe sine se va smeri și oricine se smerește pe sine se va înălța» (Luca XIV, 11)”.
„Este mai greu a-ți mărturisi păcatele decât a-ți mărturisi dreptatea - învață Sfântul Efrem Sirul. Dumnezeu privește la cel împovărat și astfel vameșul i-a apărut ca având o mai mare povară de purtat decât ar fi avut fariseul. Vameșul a plecat mai îndreptat de la templu decât a făcut-o fariseul, doar pentru că a fost smerit. Dacă și fariseul și-ar fi recunoscut păcătoșenia, rugăciunea sa ar fi adăugat fărădelege după fărădelege și s-ar fi curățit așa cum Domnul a curățit pe vameș de fărădelegile sale”.
Pentru aceasta, să împlinim cuvântul Sfântului Apostol Petru: „îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har!” (I Petru V, 5).
