„Cerem ajutorul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, sfinților români și tuturor sfinților, ca prin rugăciune și prin curăția lăuntrică să devenim locașuri ale Duhului Sfânt”
„Nimeni nu poate crede în Dumnezeu fără să fi auzit despre El și despre învățăturile Lui, iar această cunoaștere despre Mântuitorul Hristos este cea pe care o primim prin predica Sfinților Apostoli, despre a căror chemare la apostolat vorbește pericopa evanghelică a acestei duminici”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 7 iulie, la Mănăstirea Ostrov, unde a fost cinstită Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Îndrumătoarea”.
Înaltpreasfinția Sa a arătat că „Sfinții Apostoli au fost primii oameni duhovnicești care au cunoscut venirea Duhului Sfânt în inimile lor (Romani V, 5) și prin schimbarea care i-a cuprins. Răspunzând chemării Mântuitorului Hristos, Sfinții Apostoli, prin puterea și lucrarea Duhului Sfânt, au devenit bărbați înțelepți, propovăduind Evanghelia până la marginile lumii, împlinindu-se astfel profeția psalmistului: „Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă. În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor” (Psalmi XVIII, 3-4).
Astfel, lumea s-a umplut de tot felul de daruri şi toate neamurile au fost călăuzite la cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, iar Apostolii au primit puterea de a alunga toată boala şi toată neputinţa. Vedem în activitatea lor cum lumea se înnoieşte, cum toate se schimbă și se îmbracă în lumina lui Hristos, care luminează tuturor.
Această lumină s-a sălășluit și inimile sfinților români pe care îi cinstim deopotrivă astăzi. Ei sunt aceia care ne încredințează asupra faptului că prin ascultarea și lucrarea poruncilor lui Dumnezeu, omul este ucenic în Școala Duhului, cum spun adesea Părinții Bisericii. În această școală, omul trupesc devine om duhovnicesc, iar vederea trupească închisă în materie se luminează prin har și devine vedere duhovnicească.
Doar în această școală se învață adevărata teologie, care este vorbirea și comuniunea cu Dumnezeu. Pe unii, Duhul Sfânt îi învață în taina rugăciunii, iar pe alții prin încercările vieții. Câte feluri de inimi, tot atâtea căi de învățare. În școala Duhului Sfânt poate învăța oricine, cum arată cetele sfinților din toate vremurile, unii puternici în științele lumii, iar alții simpli și neînvățați. În această școală au fost învățați „toate” de către Duhul Sfânt.
Înțelegem, așadar, că Adevărul se învață întotdeauna în Biserică, adică în starea de rugăciune personală și liturgică, în comuniune cu Dumnezeu și cu sfinții. Dorința omului de a fi îndumnezeit, adică de a fi asemenea lui Dumnezeu, prin harul care izvorăște din El, este naturală, făcând parte din firea omului, care de la început a fost zidit „după chipul și după asemănarea lui Dumnezeu” (Facere I, 26). Această dorință omenească sau, mai bine zis, chemare lăuntrică, poartă mai multe nume - mântuire, sfințire sau îndumnezeire -, dar toate se referă la una și aceeași poruncă dumnezeiască: „Să-Mi fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt şi v-am deosebit de toate popoarele, ca să fiţi ai Mei” (Levitic XX, 26). Pe această poruncă e zidită Evanghelia, cum îndeamnă și Apostolul Petru: „După Sfântul Care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii” (I Petru I, 15).
Așadar, nu doar pe Sfinții Apostoli i-a chemat Mântuitorul Hristos să devină sfinți, ci și pe toți aceia care au primit Cuvântul lui Dumnezeu prin propovăduirea și activitatea lor misionară. Chemarea lui Dumnezeu se face auzită în viața omului în mai multe moduri. Pe lângă chemarea lăuntrică a conștiinței, de-a lungul vieții, omul aude chemarea din afară a Cuvântului, prin scrierile sfinte și prin predici. Dar, nu toți vor să audă, nici să vadă, nici să înțeleagă, precum aceia din jurul Mântuitorului Hristos, despre care El a zis: „Tot nu înţelegeţi, nici nu pricepeţi? Atât de învârtoşată este inima voastră? Ochi aveţi şi nu vedeţi, urechi aveţi şi nu auziţi şi nu vă aduceţi aminte” (Marcu VIII, 17-18). O astfel de surzenie și o astfel de orbire arată că omul iubește păcatul, mai mult decât adevărul, ca toți aceia care „au iubit întunericul mai mult decât Lumina, căci faptele lor erau rele; că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească” (Ioan III, 19-20).
De aceea, cerem ajutorul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, sfinților români și tuturor sfinților, ca prin rugăciune, prin curăția lăuntrică, să devenim locașuri ale Duhului Sfânt (I Corinteni III, 16), în care se revarsă nu doar lumina cunoștinței celei adevărate, ci și mulțime de dumnezeiești daruri”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.