„La Sărbătoarea Epifaniei, Tatăl Îl arată lumii pe Fiul întru Care a binevoit, iar Duhul Sfânt S-a pogorât peste Acesta în chip de porumbel”
„La Sfântul Ioan a venit Izvorul nemuririi să ceară botezul și S-a revelat Sfânta Treime. Mântuitorul Hristos, peste Care S-a pogorât Duhul în chip de porumbel și S-a odihnit peste El, a fost adeverit ca Fiu al lui Dumnezeu. Taina cea de nepătruns a Sfintei Treimi se dezvăluie prin deschiderea cerurilor și arătarea dumnezeirii Mântuitorului Hristos, Cel Care a primit să fie botezat de către Sfântul Ioan”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în predica rostită la Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea la Praznicul Botezului Domnului.
Înaltpreasfinția Sa a arătat că „Mântuitorul Hristos a fost botezat de Sfântul Ioan la râul Iordan ca să se împlinească toată dreptatea (Matei III, 15). Totodată, Botezul Domnului în Iordan este împlinit în prezența Sfintei Treimi, căci Tatăl Îl arată lumii pe Fiul întru Care a binevoit, iar Duhul Sfânt S-a pogorât peste Acesta în chip de porumbel. De aceea, învață Sfântul Proclu al Constantinopolului, „Tatăl, bucurându-Se de înălțimea smereniei Fiului, în chip nemaivăzut, a despărțit ușile cerului și a rostit cuvânt tunător, plin de dragostea părintească: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit”.
Coborârea Mântuitorului Hristos în apele Iordanului este semnul unei dezbrăcări a firii umane de hainele mortalității și a îmbrăcării ei cu harul iubirii treimice, în dumnezeiescul veșmânt al nestricăciunii, lucru de care ne încredințăm prin pogorârea Duhului Sfânt, Care pe toate le înnoiește și le plinește. Apele Iordanului au primit apele cele vii și necreate ale harului dumnezeiesc care izvorăsc din Duhul Sfânt prin Mântuitorul Hristos.
Sfinții Apostoli și Evangheliști mărturisesc pogorârea Duhului Sfânt, ca un porumbel, peste Domnul Iisus Hristos, în apele Iordanului, zicând: „Botezându-Se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a văzut pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El” (Matei III, 16). Nu doar S-a pogorât peste El, dar a și rămas peste El, cum mărturisește chiar cel care L-a botezat: „Şi a mărturisit Ioan (Botezătorul), zicând: Am văzut Duhul coborându-Se, din cer, ca un porumbel şi a rămas peste El. Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan I, 32-34).
Tâlcuind venirea Duhului Sfânt mai întâi asupra Domnului, ca mai apoi El să Se pogoare în toți cei botezați, Sfântul Chiril al Ierusalimului spune că „trebuia ca pârga şi cele dintâi haruri ale Sfântului Duh, pe care urmau să le primească cei care aveau să se boteze, să fie date mai întâi firii omeneşti a Mântuitorului, Cel Care dă un astfel de har”. Pentru a Se putea sălășlui în cei credincioși, Duhul Sfânt S-a odihnit pentru început numai în Fiul Omului, în Domnul Iisus Hristos.
Deși nedespărțit vreodată de Fiul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt S-a pogorât în mod văzut asupra Lui în apele Iordanului, când Stăpânul a primit botezul din mâna slujitorului Său. Iar pogorârea și glasul s-au făcut pentru a nu rămâne ascunsă vrednicia Celui botezat”, a reliefat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
