Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Viața noastră este un dar pe care îl aducem înaintea lui Dumnezeu”
„Mântuitorul Hristos S-a arătat a fi întru-totul smerit și S-a tăiat împrejur la trup, ca să ne aducă nouă duhovnicească tăiere împrejur, să primim înfierea și, de aceea, ne îndeamnă Sfântul Chiril al Ierusalimului: „Să vieţuim duhovniceşte, ca să fim învredniciţi de înfierea lui Dumnezeu”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în prima zi a noului an, la Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Nicolae”.
Înaltpreasfinția Sa a reliefat că „de nu S-ar fi întrupat Fiul lui Dumnezeu, oamenii nu ar fi cunoscut niciodată cât de mult îi iubește Dumnezeu Tatăl. Și anume, atât de mult încât El a dorit ca noi să devenim de un neam cu El, prin Întruparea Sa și prin har, cum spune Cuviosul Sofronie: „Domnul prin Duhul Sfânt ne face pe toți de un neam cu Dumnezeu Tatăl”. „La plinirea vremii” (Galateni IV, 4), numele veșnic al lui Dumnezeu a fost descoperit de către Mântuitorul Hristos, precum Însuși spune: „Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume” (Ioan XVII, 6).
La acest nume preamare al lui Iisus tot genunchiul se pleacă, al celor cerești, al celor pământești și al celor de dedesubt. Acest nume al lui Iisus este armă tare asupra potrivnicilor, precum zice Sfântul Ioan Scărarul: „Totdeauna cu numele lui Iisus să bați pe cei potrivnici, pentru că armă mai tare decât aceasta nu vei afla nici în cer, nici pe pământ”.
Mai înainte de a rosti numele lui Iisus, trebuie să ne cercetăm viața, să vedem dacă ea este sau nu potrivită Celui pe care-L chemăm, cum învață Sfântul Grigorie de Nyssa: „Când ne apropiem deci de Dumnezeu, să ne cercetăm întâi viaţa, de purtăm în noi ceva vrednic de rudenia cu Dumnezeu”.
Totodată, viața noastră este un dar pe care îl aducem înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne vrea în Împărăția Sa cea cerească, căci El „nu vrea moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu” (Iezechiel 33, 11). Tatăl ceresc nu are pe nimeni de pierdut, cum învățăm din Pilda fiului risipitor. Pe toți îi cheamă, pe toți îi așteaptă, pe toți îi primește. Dacă asta e dorința Lui iubitoare, nici noi nu putem dori altfel, decât ca toți semenii noștri, frați împreună cu noi, să vină la Dumnezeu și să se bucure de Împărăția Sa.
Călătorind cu smerenie pe calea virtuților, ajungem asemănători lui Dumnezeu. Fiecare lucru și întreaga creație așteaptă să fie sfințită, prin închinarea ei lui Dumnezeu, de către omul care a primit-o în dar. Pentru că Domnul Iisus Hristos este „Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer” (Ioan III, 13), într-adevăr El a coborât cerul pe pământ și a unit în Sine cerul cu pământul.
Domnul Iisus Hristos, Care este capul Bisericii, a întrupat voia lui Dumnezeu, ca mai apoi întregul Său trup, adică toată adunarea dreptcredincioșilor, să îi urmeze Lui”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.
